Nu

probleme telepatice

2012-02-20T20:46:00.002+02:00

mama omida se pare că mă însoţeşte la tot pasul .suntem un fel de bestties acuma.
am zile când doar mă conformez cu tot ce această societatea îmi oferă şi am zile with no sugar. adică urmează să am. multe.
avem mame de toate felurile şi am\avem şi o marti care mă aşteaptă mâine sperând cu acelaşi optimism de neegalt că voi scăpa şi de această dată. with no sugar.again.

lucruri insignificative

2012-02-14T21:30:00.003+02:00

Mhm,life is messy,sometimes cică. Dacă zic all the times se supără cineva? don t care anyway.
Ninsoarea de afară imi dă un sentiment de o linişte enervantă în ciuda aşteptărilor mele . mai tresar din când în când, doar doar să nu uit unde mă aflu.dar stau într o uitare continuă că doar e iarnă sufocantă afară şi oamenii dau şi aşa pe dinafară.
La alţii realismul e practic total inexistent. La alţii planurile le ies prin toţi porii fiind convinşi că ce e acum va rămâne şi în următoarea secundă. Şi explozii,avalanşe de sentimente ce par a fi durabile când de fapt oh nu,timpul tu,el ,ea a schimbat asta. Schimbare e deja prea mult spus,vorbesc de lucruri măreţe aici.schimbarea şi minciunile tratează aceeaşi idee. Şi te mai miri what the hell is wrong with people.

Blind illusion

2012-02-12T12:57:00.003+02:00

If you just see me come and go,
Behind these tears I hide no more..
And thankfully I rise my head..where am I through this battlefield?
There s no more scars or sounds to feel,
Is this a dream?

more is worse

2012-02-05T21:18:00.002+02:00

Albe foi iţi sunt date
ce urmează a fi nsemnate.
Gânduri măreţe prezinţi,oameni de hârtie surprinzi.
Ascunzi cunoaştere infinită,
Te lupţi să păstrezi doar o clipă.
Când ai văzut deja prea mult,ai dispărut..

fugim nicăieri

2012-01-28T20:07:00.004+02:00

Îmi pierd firea odată cu vremea..
şi timpul îl arunc altor privitori.
Oamenii sunt oamenii,timpul este timp. Adevăr relativ valabil cu excepţia a două lucruri.. oamenii îşi creează destinaţii pe care mai apoi le păresesc, timpul..ei bine timpul nu stă nici în loc nici nu pleacă. Doar noi ne aruncăm dintr o parte în alta,dureroşi de plictisiţi.
Nimic nu este îndeajuns şi cum ar putea să fie dacă baza noastră e inexistentă.aproape mă apasă să zic că şi noi suntem.dar n am să o fac cum mi am închipuit.
Realitatea nu e în prezent ,nici în trecut sau viitor. Dar unde e?
Bănuiala mi este lângă timp -nedefinit,necontrazis,necontrolat.

Traveler

2012-01-27T15:16:00.003+02:00

Şi dacă ar fi un roman? O carte scrisă şi rescrisă până la epuizare de ani de zile se tot pare. Nu te doare? Atâtea litere zgâriate,şterse şi iar notate.
Lucidă sunt când tot îmi spun: uite l cum se reîntoarce,fară pace..îmi răscoleşte greşelile mi multe ce adesea dispar in josul colţ al paginii rupte, uitate de suflete fărămiţate.
Dar tu aştepţi în zadar îţi spun..o continuare n ai să apuci. Ce a fost scris va rămâne iar restul alb va continua .. aminitirile ţi le va lua.
Căci indiferent unde te vei afla literele te vor urma.nu voci nu semne interioare..un trecător-destin se pare.

ochii mi sunt ceaţă

2012-01-17T20:50:00.001+02:00

“I should be carefully what I wish” good point,too bad I didn t follow it.
Cu nu puţin timp în urmă îmi doream o iarna liniştită care să mă amorţească până la ultima suflare. Eram prea obosită psihic încât nu vroiam să simt nimic.
Şi am ajuns să numai simt. God,if only i knew what i know today.
Daca ştiam că nimicul e mai fustrant decât orice sentiment care un om îl poate experimenta renunţam demult. Dar,mă aflu într un unviers unde pare mi se că lucrurile se întâmplă să devină bune numai ca să urmeze şi mai rele.
Nu,nu mă plâng pentru că , cum am mai zis i have no feelings.puţin pierdută. Puţin mai mult.nerăbdare şi timp prea mult ca să mă obişnuiesc cu ce am mai ajuns să fiu.
Mi am terminat a nu ştiu câtă lea serial parcă cu o tresărire. Mereu mi am dorit să mi treacă anii ca în filme.doar 2. să mi pună cineva o foaie pe ochi si voila în 2 secunde ai realizat 2 ani. Şi nu numai.dar să nu uit că viaţa bate filmul.nu invers.
Nu mi am plănuit venirea sau plecarea de pe blog.de altfel nu plănuiesc nimic. Că e un nou an,că e noua zi, că e alt minut din alte secunde nu pare să mi stârnească vreo emoţie de acest gen. Viitorul meu e la fel de alb ca zapada proaspăt aşezată pe drumul meu bătut de atâţia călători. Şi amorţit. Şi înfrigurat.

december talk

2011-12-22T23:01:00.002+02:00

Ne jucăm,ţipăm,căutăm măcar o dată să fie lucrurile la fel. Într un timp relativ scurt am reuşit să mă adun,într un décor puţin cam trist.
E drept..m am liniştit. Indifferent de ce aud,surprind pierdută,
E atâta calm şi atâta ură. Încotro să te îndrepţi când doar doi ochi mai urmăreşti ?
Si orice aş face, jalnic constant că n am uitat,nici apucat..să cred ca totul e sfarşit..să simt si eu măcar puţin.
Inconştienţa te aduce într o realitate uşor evazivă fără vreo limită.

which day of today?

2011-12-16T22:42:00.002+02:00

- Gata?
- După cum vezi.
- Cred că ţi am luat cam tot ce aveai nevoie.
Pentru Dumnezeu,doar nu avea de gând să mă mut cu el !? Mă simt de parcă am fi doi copii care plănuiesc o excapadă. Dar nu e nici un joc şi din păcate nici copii nu mai suntem.
- Eşti sigur de ce vrei să faci ?
S a uitat la mine. Era prima oară când vedeam acea privire. Era atât de dulce şi sinceră. Putea să se prefacă atat de mult ?
- Haide ! Îţi promit că vei ajunge întreagă acasă.
- Mă bucur să aud o veste bună.
- Vrei să spui că e o tortură să stai cu mine ?
- Parcă ai spus să mergem. Putem vorbi şi pe drum nu ?
- Avansăm.
- Cum spui tu.
Şi uite aşa eram faţă în faţă cu momentul cel mai important din viaţa mea.
*
- Eşti bine ?
- Ca niciodată. Am accentuat fiecare cuvânt, ceea ce i stârnise râsul.
- Mai avem puţin si ajungem.
- Nu sunt nerabdatoare.
- Atunci de ce eşti cu mine ?
- Bună întrebare.
Şi de ce nu aş fi ? dacă tot vorbim despre lucruri făcute la timpul lor,tindeam să cred că voi ajunge să deţin un record de data asta. După o oră de vorbit singură adorm fără să mi dau seama. Mă copleşesc câteva gânduri care se transformă în vise şi mă trezesc brusc mai obosită decât eram. Dar nu apuc să mă dezmeticesc. Şocul mă împiedica chiar să ma mişc. Eram într un anume pat, decor ceva mai greu de urmarit până la capăt căci de altfel mă întrebam ce naiba caut aici. Îmi aduceam aminte perfect unde mă aflasem ultima oară. Printre miile de gânduri ce mi traversau mintea la un interval de câteva minute, simţeam diferite emoţii,opuse chiar pe care n aş putea să le concretizez.
După mai multe încercări m am ridicat brutal, simţind cum pulsul o ia razna de la nervi… de la tot.
- Hey…
- Plec acasă indiferent dacă îmi spui sau nu ce ai de gând. E drept ca renuţasem prea uşor la momentul pe care l aşteptasem de luni de zile, însă nimic nu pare a mai conta în acele secunde.
- Nu credeam că pot să redau « în tine », cu ghilimele de rigoare ceea ce era doar în mintea mea, la stagiul de ideal.
Mă uitam la el tâmpită şi nu din pricina cuvintelor total lipsite de mister şi cât se poate de seci mai mult sau mai puţin ci din cauza exasperării care creştea tot mai mult într o anumită zonă a corpului.gâtul. toată presiunea se aduna acolo trăind cu senzaţia că in curând ceva va pocni.
- Dacă tot o sa pleci, măcar să vorbim.
Ezitam la auzul răspunsului. Ezitasem oricând,oriunde atunci.
- Îţi aduc un pahar de apă şi te lămuresc cu absolut tot ce vrei.
Cuvintele zburau pe lângă urechea mea la modul propiul. Nu vedeam decât paharul de apă pe care îl doream cu ardoare. Sau cel puţin asta vroiam să văd.

Take some time

2011-12-11T20:10:00.001+02:00

Nu e nimic din décor ce eu cunoscut am demult. Nu i iarna poveştii mele cu alţi prieteni nici paşii stângaci abia înaintaţi.
Şi zi de zi îmi pun aceeaşi întrebare, sunt eu aici sau în altă parte?
Dar nu i nimic, trage ţi puţin timpul cu tine căci se pare , al meu nu mai vine.

It won t change a thing

2011-12-04T20:35:00.002+02:00

Iar am obiceiul de a mă împotmoli la început pentru că stau cam prost cu subtilitatea în ultima vreme. Şi nu vreau să aştern aiurea cuvinte prea pe înţelesul tuturor. That s not my style.
încă bântui pe blog (al meu) de atâta vreme cu sau fără motiv ,realizând că ah n am scăpat de nimic.
Se spune că încetezi din scris (pe blog) când începi sa ai o tentă de fericire. Aşa o numesc eu. Desigur exceptând persoanele care se apucă să scrie despre nu stiu ce fantezie sau wanna be ,în ideea ca toţi ar crede,şi la sfarşit ţeapă. În fine that s not the point.
Şi stând eu în pat (de vreo 2 zile dar în special azi) uitându ma la eat,pray, love pe hbo din pură coincindenţă mi am zis atât „ dar tu laura nu te ai săturat?” şi a urmat momentul de poker face. Pentru că ştiam şi mi repet până la refuz acelaşi cuvinte dar nu ştiam/ştiu de ce mai exact. Totul acesta a devenit prea vag pentru mine şi mă seacă.
Îmi aduc aminte că am trăit momente mai bune ca acum dar numai ştiu când şi de ce . am uitat ce nu trebuia uitat. Mi am luat panaloni scurţi si plover pe gât după o baie care cică ma relaxase din filozofiile mele şi mi am adus aminte cât de plăcută îmi era combinaţia asta de haine şi cât de mult timp a trecut.şi o să mai treacă.
End of story,însemnând că altceva n am mai reuşit să adun.

irony of december

2011-12-02T22:04:00.003+02:00

Ceaţă.
Luni de zile ţi am zis “ hai..hai să plecăm pe dealul acela” ce rău putea a ne face n am ştiut.
- Se întâmplă să ţipi prea tare şi să nu aud nimic, mi ai spus.dar oare cum puteam să cred în ceva atât de absurd ?
- De ce taci atât de zgomotos ? iar tu din urmă.
- Probabil din acelaşi motiv pentru care nu vei fi capabil vreodată să l auzi.

Up and down

2011-11-25T20:12:00.001+02:00

Răsuflarea mi e tăiată în timp ce cobor şi urc printre atâtea etaje nesperat de luminate..
Şi apăsătoare …încât îmi tremură a nu ştiu câta oară glasul,îmi mişc ochii disperaţi către altceva mai puţin. Nu eşti mai puţin sau mai mult.
Merg pe aceleaşi trepte ,urc în acelaşi lift cobor stângaci şi prea rapid.
Şi parcă nu ştiu de ce vreau să mi fie de ajuns..
Viteza gândurilor în sine, mi au provocat tulburări masive,
Înaltele clădiri frumos aranjate, mi s goluri adânci formate.

între timp

2011-11-20T13:24:00.002+02:00

Am atatea de facut dar eh,parca ce e daca ma mai lungesc putin.
Dragul meu timp,observ si eu cam intarziat probabil,ca toata lumea a ajuns sa fie obsedata de tine. Ei cred ca asa se detine « controlul ». a cui ? asupra ce ?
Pentru ca eu nu inteleg acest lucru nu inseamna ca ar fi ceva deosebit,asta clar. Si totusi dintr un anumit moment imi vine sa injur toate natiile posibile din cauza neintelegerii sau nerabdarii. Mi a trecut prin fata ochilor un titlu de carte « dragostea nu tine decat 3 ani » or smth like that si probabil nu m as fi aprins atat de tare daca nu mi aduceam aminte ca ajunsese prin mainile mele odata. Greseala vietii mele ca am fost prea curioasa.
N am nimic cu autorul cartii,sau cu oricine altcineva\altceva,prinsesem ideea deodata ca da dragostea nu tine,si nu din pricina titlului « foarte » sugestiv, dar acei 3 ani ma intreb cum i o fi masurat sau cat de data peste cap i ar fi lumea cand ar afla ca mai sunt si exceptii sa dureze mai putin sau mai mult cu o zi,luna,etc.acuma na poate o fi metaforica chestia si am facut spume la tastatura degeaba dar din oricare ar fi motivul ,faptul e deja consumat.
Si nu numai cu dragostea ca,pacatele mele, e un subiect prea « usor « de discutat asa ca e bine tinut la distanta, da in tot. Precizie, precizie si iar precizie. Noroc cu geniile astea ca altfel poate traiam mai « nesiguri » si mai linistiti.

Draga tu,

2011-11-17T21:53:00.002+02:00

Indiferenta pana peste poate,doar vad de aceasta data , usoare pierderi adunate ,pe un geam umbrit de atata ceata.
Caci dragul tu mereu am fost comuni privind mereu cu aceeasi osteneala,
Dar tu spre mine n ai ajuns nici macar din greseala.

year story

2011-11-12T18:33:00.002+02:00

numai in povesti o tin. povesti despre ei,despre ani,despre probleme reale sau mai putin reale.
oarecum trebuia sa mai intarzii putin,cu o luna asa .insa pana atunci multe se mai intampla.
n am un inceput consistent ,sfarsit nici atat.doar un cuprins.
din acest moment numai vorbesc de timp,sa fie mai simplu.
m am trezit,nu stiu unde ,nu stiu de ce mai exact. e rapid si frustrant cand realizezi mii de lucruri doar intr un moment.toate odata ,in asa fel incat nici intrebari numai am timp sa mi pun,asa de cultura generala.dar nu asta ar fi problema. nu e nici una defapt.e un fenomen,care mi pune la rabdare ultimele mele limite.dar e bine si asa ,ca doar eu mi am zis mereu: o sa trec prin toate.nu stiu de ce am vaga senzatie ca toate au trecut pe langa mine.
daca tot prevad in cafele,stele si eu stiu ce altele mai sunt,metaforic vorbind, totusi comportamentul nu mi urmeaza gandirea.
azi trebuia sa fie 11,caci ziua de 11.11.2011 a fost ,paradoxala de a dreptu. imi joc viata printre degete sau viata se joaca cu degetele mele asa incat nu voi putea ascunde amarul gust ce mi va lasa acel minut din acea zi.

anunţ

2011-11-08T21:22:00.003+02:00

mi se bat gândurile cap în cap ,şi imi simt venele încordate
o fi de la roşu vin ce are un gust aparte?

story of your life

2011-11-03T08:13:00.000+02:00

you didn’t love her, you just didn’t want to be alone. or maybe, maybe she was just good for your ego. or, or maybe she made you feel better about your miserable life, but you didn’t love her. because you don’t destroy people you love.

overwhelmed

2011-11-01T16:00:00.003+02:00

simt nevoia sa spun multe si totusi parca asa mi inghit cuvintele.grozav de tare.
se terminase octombrie deja cand eu eram incurcata pana peste cap de atatea voci ,tot mie apartinandu mi.
eu nu ma gandesc la destin pentru ca nu mi place de el si sunt convinsa ca nici lui de mine,si totusi in anumite situatii culminante,cand pamantul iti fuge de sub picioare arantandu ti altceva isi face aparitia si el,ca si cum ar fi de vina desi nu este asa.
de cand ma stiu mi a placut sa simt. tot ce vad ,tot ce aud,cauzat sau nu de altii. probabil pentru ca asa ma simt in elementul meu. nu incerc sa mi explic asta. incerc sa marchez un sentiment pe care n am crezut ca o sa l desprind cu atata intensitate, care sa mi intoarca totul exact cum era dar altfel. am vazut multe la viata mea,dar acest pretext va fi sters din lista mea lunga de acum inainte,caci timp de o saptamana si ceva am avut un argument de care o sa ma agat,sper eu, mereu de acum incolo.

bun venit noiembrie! aduci mult somn cu tine si nimic de liniste. dar,lasa vremurile asa cum sunt macar pentru acum.

Strange behaviour

2011-10-28T21:05:00.003+03:00

Ma aflu intr un anotimp unde gandurile mi se desprind la fel ca cele mai uscate frunze.
Ma aflu intr un anotimp unde sufletul mi canta aceeasi melodie.poate e melancolie..
Poate e iubire de sentimente amestecate ,ganduri aproape uitate ,stele cazatoare..
Vantul nu mi adie parul carltionat, nici nu mi sterge ochii prafuiti
De atatea vorbe nerostite, de atatea suspiciuni nebanuite.
Si de ar fi sa mai opresc timpul in loc,
N as putea sa ma suport.

Doi

2011-10-25T17:07:00.000+03:00

Si nu e firesc ,sa tot visez
Un vis demult apus.
La fel cum crezi ca s a ajuns ,
Tot despre tine sa spun,
Cand realmente te ai pierdut exact unde ai inceput.
Aproape ca rad de atati trecatori
Care cred ca te inteleg uneori.
Si trec de nenumarate ori
Stiind ca aici nu a fost
Nici gand ,nici cuvant vreodata rostit
Nici urma de vre un suflet ratacit.

Nu e nimic, exact cum am spus
E doar prea simplu ca sa nu ma incurc.
Un neajuns putin prea mic
Ce se consuma pripit,
Ca sa ajung sa nu mai simt
Ce prea mult tot caut sa uit.

behind these walls

2011-10-21T22:29:00.004+03:00

Nu te intrebi ce am mai facut sau unde mi e gandul pierdut.
De altfel mirarea descreste in timp ce dezgustul se mareste.
Intorci un obraz ,respiri sacadat,
Si ajungi sa crezi ca..s a uitat.
Intorci 2 ochi pe cealalta parte
Nu,nu se va intampla vreodata.
Reluam mereu de la inceput
Atat de mult s a decazut,
S a ingustat,
S a sfaramat.
Incat am incetat
de existat.

How are you nowadays?

2011-10-17T20:02:00.003+03:00

answer: i m a mess,i confess.
desi intrebarea nu mi a fost adresata direct mie,m a izbit asa cum aerul rece de toamna o face in fiecare dimineata blestemata de scoala. si cum nu s a multumit doar cu atat ,ce a urmat dupa e o intreaga problema existentiala. bine ca nu am obiceiul sa postez pe facebook.ii las pe altii. nu degeaba blog ul imi sare in ochi la fiecare pas.
am zis mereu si am sa sustin ca mai bine eram eu ca persoana si ei ca orice altceva,nu conteaza, in perioada 2000-2005. nu stiu ce s a intampla dupa acel an. stiu prea bine ca sa mi doresc doar sa mi aduc aminte.ilogic ce spun,dar asa mi sunt gandurile in ultima vreme.
constienta fiind ca schimbarile s au produs dupa mereu, insa nu cand credeam eu ca e cazul. nimeni nu este punctual si asta nu vine ca o revelatie.o constatare mai sigur.
ziua de azi,zilele mele din timpurile nu stiu cui nu sunt. asta i problema. ca de ar fi fost ceva probabil as fi redus totul.ca o ecuatie unde lipseste egalul.( si in sfarsit a intervenit si matematica in viata mea,macar metaforic daca nu altfel)
dar cum trebuie sa fie atatea conjunctii in primplanul vietii care sa intrerupa continuitatea ,a oricui. nu ma limitez aici. am sa ma trezesc de tot cand cuvantul mi va pasi pragul mintii.
pana atunci as da in schimb zeci de ani de zile ale voastre pentru cele ale mele. inca lucrez la asta.

down to a whisper

2011-10-16T20:05:00.002+03:00

indiferent de luna, de anotimp
cobor..
pe nesimtite..
intr un somn constient de nimeni.
sting focuri nestinte
de parca nu mi as aduce vreodata aminte,
oh..dulce amagire.

what the ?!?!

2011-10-15T13:22:00.003+03:00

octombrie.ninge. (vestea la telefon)
aslrjkdaserlseiffvdlkfgsejs ningeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!! (reactia dupa,desi e prea putin spus in cuvinte).

where do i belong?

2011-10-12T19:49:00.002+03:00

cat mister ma invaluie la orele astea tarzii de toamna.se presupune ca ar fi ceva productiv.
doar se presupune.

- Bad day?
- Bad century.

cam pe acolo se invarte vesnica mea problema existentiala.dar eh. shit happens. i got over it,cica.
*

desi scopul acestei postari se indreapta spre alta problema. vreau sa mi marturisesc durerea mea sufleteasca de cand am blog ul,adica de vre un an si daca stau bine cu matematica ceea ce nu prea e posibil,anyway.deci de atat de amar de timp incerc si eu sa inteleg tehnica blogului acesta.in general ma omoara orice legat de tehnica si tehnologie.nu suntem pe aceeasi lungime de unda. problema mea profunda pana in oase,nu rezist ironiei my bad, este ca nici acum n am inteles cum naibii se pune o imagine gif pe acest minunat blog. si daca se gaseste cineva cu o inima destul de mare,mai mare ca a mea sa ma lumineze in aceasta privinta va rog din tot sufletelul meu "ravasit" sa ma contactati pe e mail. rasplata? aveti recunostinta mea pe viata. or smth like that. ceva cu recunostinta sigur.

am terminat cu durerea and still nu pot sa nu ma intreb , unde o fi oare locul acela numai pentru mine?

so sick,so tired

2011-10-10T20:55:00.003+03:00

devizia pe azi.
i m so gonna diiiieeeeee. and something is wrong with me beside that.
in dorinta de a scrie si tot scrie pana la epuizare ,nu ma lasa nici sa ma bucur de faptul ca ah am o mini vacanta de cam o saptamana. singura parte buna of all the mess.
ma bucur ca e toamna,chiar daca m a imbolnavit pana la refuz,ca ma regasesc in multe lucruri,gracias tumblr. dar ce dracu mi cauta mintea intr un hamac,imbracata sumar, (ca sa nu zic altfel) inconjurata de altii (care tot din mine vin,evident) n am sa inteleg.
dar, viata cu minunatele ei oprtunitati opuse mie, ma face sa mi doresc un smartphone or whatever numai pentru momente de genul.

m am regăsit..în mine

2011-10-09T20:19:00.003+03:00

mi am permis intr un moment de..ratacire sa mi rasfoiesc propiul blog. de la prima pana la ultima postare. si ce soc am mai avut.
sunt putine momente cand imi vine sa ma pup la propiu pentru anumite situatii la care sunt nevoita sa asist. nu stiu cine a inventat acest blog ,si sincer nu ard de interes sa aflu,dar l as\as pupa\o acum pentru ca acest blog m a tinut asa cum sunt cand viata mea de acum un an era un dezastru neinchipuit. si in momentul cand totul a explodat ramanand nimic. eu eram.aici. mai lucida si mai eu ca niciodata. e drept ca as fi ras daca cineva mi ar fi spus inainte de toate astea ,macar un detaliu. tind sa o fac si acum din soc sau bucurie.
ori am capatat alti ochi,ori o forta neimaginabila. either way am ajuns in punctul sa mi multumesc mie si sa respir ca acum un an before i was shut down.
n am rezistat sa nu scot niste fragmente din mine.

19 august 2010
Sa mi ierti sinceritatea. Dar stiu ca te ai jucat cu mine si inca o faci. ma minti obositor de tare incat vroiam sa te cred. [..]
Dar poti fi linistit. Cea mai mare parte a vietii tale o vei trai intr o minciuna. Asa ca vei fi amortit pentru o vreme. Dar nici o minciuna nu te va salva de la ce te asteapta.

2 dec 2010
am sa te las sa faci parte din mine,pana cand imi voi aduce aminte exact ce am fost.doar atunci vei avea o sansa sa mi lasi nimic decat durere. dar mai e mult. nu?

10 dec 2010
Nu stiu cat timp a trecut de la acea seara..dar stiu ca in sfarsit lucrurile mi se aratase asa cum erau ele.in zadar luptasem ,caci acum nu mi ramanea nimic de atins,de cautat,de realizat. ca parca am trecut prin prea multe si am simtit prea putin.ca parca sfarsitul nu era asa cum ziceau toti,nici macar cum il intuiam eu,si inceputurile nu au fost niciodata prezente.

27 dec 2010
vedeam,ciudat aceeasi forma rotunda si patrata oriunde imi miscam ochii. nu respiram in ideea ca o sa adorm. si am reusit,fara aer si fara ganduri,nu sa adorm, ci sa stau fata in fata cu reflexia a ceea ce eram si poate mai sunt. masuram imaginile pentru a gasi punctele comune,nu ceea ce vroiam sa aflu cu adevarat.
Mi am ridicat mana nu in in ideea de a lungi asteptarea unei salvari mai mult inchipuita ,ci sa ti demonstrez ca nu ma voi pierde niciodata in 4,4,4 suflete.

7 ianuarie 2011
.si e fascinat sa stai sa privesti acea multime zgomotoasa,furioasa,sa ti aduci aminte ...candva aveai aceleasi viziuni care te indreptau spre asa zisa scapare care nu exista oricum te ai invarti. si sa realizezi ca defapt tu ai ajuns mai rau ca toti ceilalti.dar stai,stau.

10 ianuarie 2011
dar eu..eram la fel,facand abstractie de boli,de teorii,de zile nedormite,de nopti mai mult visate.doar cu un gram in plus de sarcarsm si mai multe grame in minus de zambete.

22 ianuarie
Un taxiu a binevoit sa se opreasca si sa ma poarte spre alte strazi total necunoscute. in timpul acela ma intrebam lucruri de neintrebat si primeam raspunsuri de neraspuns.
ametita cum eram,mi am oprit propiul taxiu(atunci intelesem ca e al meu),ocolind toate drumurile care imi serveau ca posibilitati.

scream till the words dry out

2011-10-08T15:29:00.002+03:00

De unde esti?
De pe o planeta foarte indepartata.Unde cosmarurile sunt reale.

cugetări la miezul serii

2011-10-06T20:02:00.002+03:00

octombrie m a imbolnavit,
mister nedeslusit.

Nu stiu de ce am atatea probleme cu orice in ultima vreme si nu stiu de ce neg ca nu stiu. asta fiind romanul vietii mele care e pe cale sa numai fie nici macar un rand.
si cum ma descurc genial in a mi complica viata, nu mi prieste nici un fel de ajutor din partea nimanui in a o complica si mai tare. deci,toti doritorii,luati un loc pe unde apucati,nu de alta dar va asteapta grele asteptari.

i ve never heard silence quite this loud

2011-10-04T20:32:00.001+03:00

Ia mi tacerea si alung o. departe de mine departe de toti
Caci simt ca numai suport..
Sa urc
sa cobor
pe infinite culori.
Sa tac
si sa rabd caci tot am sperat..
cu ochii deschisi ,in ritm obosit
de patru culori.

jumătate

2011-10-03T19:43:00.002+03:00

am o raceala crunta. si o stare si maaaiii..muult maaaai. e acel sentiment de parca ai fi plans 3 zile la rand de naiba stie ce motiv (ceea ce nu e cazul). culmea e ca ochii mei vor sa ma innebuneasca.la fel si jumatatea de gat si nas.
totul e pe jumatati azi si mereu, iar eu ma ntorc la Dostoievski al meu .

did i hurt your feelings?

2011-10-01T19:24:00.003+03:00

uit să număr, număr să uit

2011-09-29T18:54:00.001+03:00

Trecu vreme indelungata pana a venit acea dimineata. Erau 2 frunze ce si asteptau randul catre necunoscut si eram eu. Secata. Sau poate era doar imaginatia mea in stare pura.neatinsa sau gandita de altcineva.
Ne aflam in anul 2000 nu stiu cat. Am uitat sa numar. Am uitat ca sunt doar eu,pluralul nefiind necesar. Mi am masurat viata in lingurinte de cafea.pacat nu ca cunosteam ideea de cifra.
Mi se intampla des sa confund visul cu realitatea.mi se intampla multe lucruri. Si neintentionat ajung in pragul simtirii. Acel gen de nebunie curata de care ai scapa dar mai bine nu.
Si atunci unde ma situez ? flashback urile m au invatat ca traiesc o a doua viata care nu.nu se potriveste cu prima.nu se potriveste cu nimic asa ca incetasem sa o mai numesc cumva. Stiu sigur ca am avut parte de mai multe experiente decat imi aduc aminte.
E un circuit interesant care probabil, n am sa l inteleg vreodata. Si n ar avea rost prea mult.
Cum spuneam acum mult,mult timp. Ma invart.intr un cerc. Si am ametit atat de tare si atat de crunt incat nu mai stiu cum era inainte de toate astea.uneori stingandu ma un dor doar ca sa se aprinda la loc.
Si nu pare a se termina vreodata. E acelasi infinit de care toti vorbesc si scriu. Si l doresc sa l simta macar intr o idee. Insa nici eu nu stiam cat de dureros e un infinit in toate perspectivele.ei nici acum nu stiu.
Acum ca e in mine, nu l doresc nimanui.
Fug,fug..pana nu ma mai ajung.

my sleepless inside

2011-09-28T15:35:00.005+03:00

stii tu despre ce sete vorbesc acum? despre cat de multe sunt?
nu mi ajunge nimic,dar le vreau totusi.
nu ma mai ajung eu pe mine, si mi e frig totusi.
mi e mila si sila ca nu simt nimic decat o raceala. sigur provenita din interiorul inexistent.
nu am pierdut ceva. am avut nimic din start .
3 persoane si toate au plecat.
eu
tu
ei.
noi numai este persoana.
poate eu chiar n am stiut, asa in general..cate s au mai spulberat :).
dar cum totul e relativ
setea inca o mentin. si o simt. si ma satur ca nu ma mai satur.
sa adorm amoritita ca niciodata nimeni sa nu ma trezeasca.

bang bang and you re down

2011-09-25T11:09:00.002+03:00

vara tarzie. inca n ai plecat
dupa cat te am alungat.
5 ore de dormit visand
altele 5 de atatea nebunii.
recunosc ca numai am nici un dor,
ah..
cat o sa mai mor?

You re such a fugitive,

2011-09-21T17:45:00.002+03:00

Lucrurile tind a merge inspre ce cauti tu,acum. Dar daca n ar exista un acum prezent, acum trecut, acum viitor ( ceea ce nu este cazul pentru ultimele doua variante) poate ai prinde, fugitiv doar, notiunea de a iubi.
Inevitabil ,existand un noi, nu vom sti exact despre cine e vorba.
Dar.
Tot ce ti se ofera
Ti se neaga
Ti se explica
Ti se fura
Ti se..
Pierd. Si nu oricum,nu oriunde.

De atata necunoastere am inceput sa mi alerg sufletul pe tot drumul,unicul de altfel.ca nu cumva sa ramana vreo urma.
Nu cumva sa gasesti un noi. Caci la cati pasi stangaci am calcat,drumul, prea s a bifurcat.

i m talking about shit

2011-09-17T22:57:00.002+03:00

E prima oara in viata mea de cand detin acest blog, cand mi as fi dorit sa fie personal si nu public. toate postarile mi devin impersonale sa zic asa,in momentul cand au fost terminate,si sunt prea la limita rabdarii sa explic de ce si cum.
in ultima vreme realizasem amar,cat de usor mi e sa scriu despre lucruri care nu mi implica in mod direct trairile.ci indirect.dar a sosit timpul.
cand multe n am sa spun. cand mi am dat seama cum totul a devenit,brusc nul.si nu ma uimeste .ma seaca,culmea. reusisem atat de bine sa mi formez propriile sertare inchise cu miii de chei ca sa fiu sigura ca nu va iesi nimic de acolo.acel loc care toti il numesc uitare. dar presiunea a fost prea mare,i guess.
as putea sa fac inconjurul intregului blog intr un minut ajungand la aceeasi concluzie. dar parca ce naibii mai conteaza.
cand toti au o mare impresiea ca au facut atat de multe pentru tine,prea multe chiar.respectiv mine.incat numai incap.nicaieri.nici aici .nici dincolo.
si nu omit pe nimeni.ca mi ati ramas atat de intiparit in minte,incat va trebui sa ma sterg eu pe mine.definitiv.
nu am sa pricep in viata mea nimic de la oamenii care i am intalnit si neintalnit. pentru ca ma depaseste absolut tot.de la fapte la vorbe.
de la asa zisa mila pe care n am avut in veci nevoie,dar multi au avut pentru ei insisi,mi au servit o asa cum le am servit eu suflet.cum le am servit tot.
dar au stiut mai bine de reguli scrise,nescrise,whatever decat de orice altceva.de orgoliu,de minciuna si adevar care oricum numai reprezinta nimic,de bani si sex si frustrare si n as termina niciodata lunga lista.imensa chiar.
si nu sunt uimita,nici macar trista. simt nimic.mint.simt lacrimi care inevitabil fug si ele.pentru ca nici eu numai incap in mine.
macar de as lua o razna.insa prea lucida sunt. prea dornica sa iau tot ce mi au luat toti.nimic mai mult.si in special anumitor persoane.ceea ce mi cuvine.dar timp ,rabdare n am.
si ii las pe ei,cum m am lasat eu pe mine. cum se lasa toti in zilele astea.
pentru ca in momentul asta nu vad nici un prezent,trecut sau viitor.vad fapte.care nu stiu cum,au capatat un sens. al naibii sens.
si mai vad pe ei.o multime de ei. pe care ma ntreb prosteste cum dracu i am mai capatat.
nu mi am pus nici macar sufletul,aici.ca e prea mic sa incape.
nu stiu daca ar fi facut vreo diferenta oricum.

pacat insa,ca ti ai pierdut ,tu ,oricare ai fi,vremea sa citesti.asa ceva nu se citeste.

you start with lies, I haven t finished yet

2011-09-13T19:29:00.001+03:00

nu mi as fi inchipuit niciodata ca voi ajunge in postura de a scrie despre minciuni. pentru ca mi se pare,si sigur asa e, ca mi irosesc timpul degeaba pe un subiect banal, aparent si in profunzime.
Dar mintea mi e plina de surprize, as usually. desi,durerile mi sunt altele,sunt momente in viata cand trebuie sa mi epuizez toate sursele mai putin misterioase ca sa trec in partea opusa.
Poza e cat se poate de expresiva,i think. asa ca nu ma voi apuca sa fac teoria chibritului pe niste lucruri de care mi provoaca o sila imensa.
Insa pentru mine eixista 2 mari tipuri de minciuni: bine gandite, si jalnic,genial de proaste gandite ca astea de mai sus si ca muuuulte muuulte altele.
A minti este o arta. si in afara faptului ca sunt rare persoane,aproape inexiste ,care sa gandeasca din aceasta perspectiva,mai vin,restul persoanelor zic, cu niste completari idioate care inca nu mi pot da seama de unde sunt atat de inspirati. but whatever. arta nu e pentru toti,asa cum nici toti nu sunt pentru arta.
si tot in numele artei,as pocni vreo doi,doar prin cuvinte.

i couldn t help myself :). and neither you will.

kind of new

2011-09-12T07:44:00.002+03:00

nu te vreau,scoala.nici de data asta.defapt nu stiu daca exista cineva care sa te vrea,dar deja mi scade interesul cand vine vorba de altii.deci revenind.
toate lucrurile par sa si revina la anormal,caci da. la mine e fix invers. insa eu nu vreau sa mi revin. desi, e drept ca as avea nevoie de un secol de liniste,doar ca refuz sa aud de asa ceva.i was born to live.and more .to be wild. linistea nu incape in discutie.
si prea ma tinala cum sunt,nu pot sa nu adaug faptul ca doamna A, daca chiar v ati hotarat sa va intoarceti va asigur ca nu o sa scapati de blestemele mele entru cat mai aveti de facut umbra pamantului.caci eu a 2 a sansa nu o acord.

P.S:but still,i came to win.

change of plans

2011-09-07T18:16:00.001+03:00

Te am blestemat vara,cat n am mai blestemat pe nimeni. Si te am rugat sa pleci unde vezi cu ochii. Si pacat ca m ai ascultat. Ai fost intoarsa impotriva mea de naiba stie cine. Abia acum reusind sa te simt,insa prea tarziu. Dar n am sa mai astept sa te intorci,caci oricum vara nu mi ai fost draga deloc.

Discutam in pararel,intelegem diferit

2011-09-04T21:10:00.001+03:00

Luam o tipa, un tip si un décor and guess what? A lot of things happens.
Deci sa zicem ca era o primavara tarzie,dar chiar si iarna de ar fi fost nimic nu s ar fi schimbat. Si circumstantele au pus o pe tipa intr un decor complex,iar pe tip intr unul mizerabil. Niciunul dintre ei nestiind clar acest lucru.

Azi mi a sunat telefonul ca niciodata. Defapt azi s au intamplat destul de multe lucruri ciudate. Ma bucur ca am prins ultima ciocolata calda de la magazinul din colt. Asta era intradevar cea mai mare realizare .
Dupa 3 ore de preludiu cu un tip caci,presupun ca descoperise universul si alt nu stiu ce infinit, m am ridicat atat de plictisita ,incat culmea ironiei imi uitasem cheile la el. Dar se pare ca acel univers, de care mi tot povestea el prin miscari « lascive » adica genial de jalnice, a tinut cu mine si le am primit printr un tip mult mai ok pentru acele cateva secunde.
Mi am plimbat picioarele obosite printr un magazin de tot felul de lucruri de care nu as beneficia in viata mea,doar ca sa mi linistesc mintea. Insa ghinion. N am reusit sa ies de acolo fara sa nu ma impiedic de cineva la cel mai propiu sens.nu am retinut decat.hmm absolut tot si nimic. N as fi putut spune ca era urat frumos, gras slab..nimic. insa as fi putut spune ca as fi iesit la o ciocolata calda cand soarele rasare.

In ziua de azi nu e greu sa abordezi orice fel de tipa daca pretinzi ca stii. Chiar si asa drumul catre succes este inevitabil. As putea spune ca sunt genul de tip care « iubeste » pe oricine,dar prefer sa nu. Si cum ziua asta a fost deja prea confunza datorita faptului ca m am trezit intr o camera plina de fete , avand nici un habar de orice altceva. Plus apeluri peste apeluri pana i am hotarat destinul crud telefonului dar necesar.
Am ajuns intr un loc ce parea a fi un magazin. Dar cum realitatea mi se amesteca cu orice gasea, traiam cu speranta sa fiu sau sa vad ca sunt oriunde doar nu aici. Izbitor moment,la propiu,cand o tipa a luat contact cu mine. Si poate toate astea ar fi fost sau ar fi contant nimic,daca stiam.daca pretindeam ca stiu. Dar atunci facusem fata realitatii ei,ochilor ei care nu cred ca mi as mai aduce aminte ,dar i as recunoaste..
-Nu vrei… ? cat de tampit puteam fi sa zic asa ceva,nu stiu.
- Nu.
La inceput e tot greul.
- Mi am pierdut telefonul si as dori un minut sa sun pe cineva, daca tot ne am « intalnit »
- Si eu imi doresc multe, si totusi nu cersesc oamenilor nimic.
Damn, smart girl.
- defapt era o favoare.
- Te cunosc ?
- Necunoscutii iti sunt mai cunoscuti tie. Deci prefer sa ti raman asa.
Fara pic de mister tipul asta. Si desigur, probabil ii lipseste mult mai multe.
- te straduiesti prea mult sa ti demonstrezi ce nu esti. Dar deja ti ai incalcat tot pentru acest minut. Insa am nevoie de o banca.
- Surpind multa lume . eu te as invita la o ciocolata calda da n am bani.
- Nu si pe mine. Stai linistit,vei gasi pana ajungem.
Incepeam sa ma dezmeticesc alaturi de ? cineva care mi a rapit toata constiinta pentru cateva minute.si m a lasat ,plecat cum sunt deobicei. Dar era atat de creata si zambea ironic continuu.
Iar Numele tau este?
- ah nu te agita prea tare. Nici macar prin pat nu o sa mi treci.
Damn this girl.
-nu te agatam acum.
- nu.ma agati de cand te stradui neincetat sa mi demonstrezit si tu acelasi unviers de care sunt satula sa aud.
-dar eu nu sunt ca altii.
- oh esti fix ca altii. Iar prima greseala deja ai facut o. nu am sa asist la a 2 a.
eu sunt razvan. Iar ochii mi sunt atat de albastri de la prea multe greseli de care mi zici. Dar nu mi pare rau. Asa cum nu mi pare rau ca ai vrut sa crezi pentru un moment,caci banci nu sunt pe aici.
-nu. dar ciocolata calda este.
Si eu am bani.
-tu ai prea putine. Dar uite cum facem razvan,tu mi oferi aceasta ciocolata cu ochii inchisi. Si eu ti dau minutul.
- exsta vreo diferenta ?
- exista multe lucruri. Dar asa poate ai invata sa cersesti mai putin.

you are going down

2011-09-01T21:07:00.003+03:00

Dar hai sa ne intelegem odata pentru niciodata. Adica acum. Cum ar fi posibil sa ,doar sa gandesti cuvantul repros, cand tu ti l ai intiparit atat de bine in sange.
Si defapt ,vezi tu.. eu ti am dat o ocazie fara probleme,dar le ai facut sa existe oricum.
Acum,sa mi spui care din noi se complica mai mult ?
N ai negat vreodata existenta ta asa cum eu am facut o.dintr un simplu joc. No pain,no gain. Sau poate psihologia inversa pe care nu ai folosit o. si asta n ar fi cel mai trist daca ti ai fi dat seama ca tu doar traiesti. Si eu exist.
Am inceput prea repede, i admit, aceasta istorisire de doar doua minutele. Dar dragi mei si mai putin dragi cititori,simteam ca “aerul ma sufoca” daca nu insiruiam cuvintele in acest mod.
Si nu mi e bine sa ma explic eu pe mine,asa cum nici voua nu va e prea bine sa intelegeti prea multe.
Insa pot sa mi trag sufletul linistita,caci septembrie mi a batut in geamul de sticla.

young,wild,free

2011-08-24T00:28:00.001+03:00

In caz ca m ai uitat, sunt tipa aia mai creata,mai nebuna si incapatanata pana peste poate,care intamplator ti e prietena de 5 ani de acum ?
Care si a trait fiecare moment, de la suferinte maxime in toiul noptii cu dileme si puncte de pus..la punct. Pana la ras isteric si tinut de manuta pana ajungeai pe cealalta parte a trotuarului. All,together. Dar staaai. Ca e doar inceputul .
In cele mai profunde vise ale mele ma gandesc sa scriu un roman,sau sa fac un film ca nu cumva sa uit vre un detaliu. Si fata de ceilalti ani simt deep deep ca asta e un inceput. Unul big. Si ca gossip girl ul pe care toata lumea il cunoaste nu e nici pe departe cu ce e aici. Damn.cate s au mai intamplat,in special vara asta. Inca nu ma hotarasc daca sa o dau in dulcegarii sau nu dar hey. Ai ajuns la 17 ani you know ? noi nu ne vedeam nici pana la 16. cel mult la liceu cu vesnica ciocolata calda. Si facultatea era doar un vag vis care ne urmareste si e tot mai aproape de acum.

Dar revenim. 17.numai cat il rostesti si deja simti un aer diferit. Cel putin eu l am simtit. Ca pe o eliberare asa. Nu vreau sa ma gandesc la dezlantuirea ta cand o sa citesti aceasta postare,inca.
Am sa ti spun un mic mic secret. Pe care asteptam sa ti l spun candva .si presupun ca e cel mai bine acum.
Cand am implinit eu 17 ani. Fix in ziua aia de dimineata m am trezit cu un mega deja vu sau flashback sau cum vrei sa i spui. Si erai tu. Si eu. Ce am fost. Ce suntem . si ce vom fi. Si pe cat d infricosator suna.nu parea deloc asa d rau. Si daca pana acum ma ingrijora vesnica intrebare filozofica,aceea cu scopurile.
Stiu deja ca am atins pe unul. Tu mi amiga d mi corazon. Stiu ca am realizat ceva in viata si adica am reusit sa raman ce sunt, cum sunt, pe aceleasi principii impreuna cu tine. Ca am ajuns sa traim ceva ce pare a deveni un mit in zilele noastre. Si aceea fiind true friendship.
Si cu toate ca « good girls gone bad » . we will never be that bad. Si ti spun si de ce. E drept ca peste alt an o sa fim iar (inca traiesc cu speranta ca o sa supravietuim) in acelasi loc de unde am plecat mereu. Si totusi diferit. Caci ne loveste experienta fix intre ochi atat de tare,caci e imposibil sa nu vrei sa o lovesti si tu.

Dar fata de generatia noastra,no offence here, girl we are some big exceptions. Si numai sufletelele noastre stiu cat de greu e uneori. Dar nimic ce nu se rezolva cu o vodka ,o sedinta foto, o noapte dormita la tine, o orice cu tine.
Cateodata ma gandesc cu o imensa satisfactie ca pot spune cu mana pe inima ca o persoana va fi mereu acolo pentru mine. Si invers.caci promisiunile raman promisiuni cum ai spus si tu. Si le voi tine minte pana le vom indeplini pe toate. Si doar daca n ai vazut tu n a mai vazut nimeni cate intorsaturi ia viata noastra,dar in asa fel incat sa facem fata impreuna. Oricand,oriunde.
Dar lucrurile nu au fost mereu chiar atat de rele , caci mereu reusim sa facem in asa fel incat sa radem cu aceeasi intensitate,sa ducem totul la un alt nivel. Si ahhh.ce o sa mai ducem. Sunt convinsa ca n ai uitat marele meu testament inainte sa ma dau in blestematul acela de chaos ,insa am realizat ca spusesem prea putin atunci. Traiam prea tare cu senzatia ca o sa mor in curand,probabil acela era motivul mai puternic. Deci pe langa acele lucruri care trec pe to do list,mai avem un singur lucru maret de realizat,acela fiind facultatea.

n am sa stau sa ti spun ce ar fi pe capul meu si al tau,vazandu ne intrand fix si exact unde ne am dorit ca si in liceu,unde mi am omorat la propiu genunchii in mega saritura care am executat o ( mardarescu cred ca era mandru daca vedea ).caci atunci vom simti exact ce si cum. Sper sa nu omor pe nimeni de atata fericire,zic.
But ,gata cu facultatea. Whaaat the hell. Mai avem 222222 adica doi,ani,frumosi (2 cai frumosi), pe care ii vom face fata in stilul nostru.cel mai mega ultra stil. Si de care ne vom mandri mai tarziu.caci chiar daca o sa spunem ahh cat d proaste eram,as usual,.proaste ,proaste da nu prea. Deobicei sunt o modesta in adevaratul sens al cuvantului dar aici nu e nici o indoiala.
Ca inchiere,ca mi s a uscat gura nu de alta, am sa citez o prietena care a citat pe nu stiu cine si carei ii mega multumesc ca mi a luminat ziua atunci.
« Viaţa nu-ţi oferă niciodată o a doua şansă de a face o primă impresie. »
tu nu o sa ai niciodata nevoie de o a doua sansa. Una ti e perfect de ajuns.

• am trecut de la ps uri la stelute because i m not in the mood . so.
• Imi incep prima steluta ,recunoscandu mi vina insa fara intentie. Si aici ma refer la carte. Sa stii ca titlul mi s a parut inocent,dar abia cand am ajuns acasa i am inteles sensul.si dupa cateva rasfoiri. Trebuia sa ajunga in manutele tale la anul,daar mucoasa cum esti ai avut noroc. Dar te roooog eu sa nu cada sub privirile mamei tale ca s a dus naibii toata reputatia mea. There is too much sex .pana si eu care sunt open minded,deschisa la destule orizonturi am ceva indoieli.
• Apoi,trebuie sa recunosc ca sinceritatea ta de astazi era sa mi provoace un atac de cord la un foarte propiu sens. Apreciez gestul dar cand vine vorba de vesti atat de strong trebuie sa ai un plan acolo.ceva. niste pasi de urmat.cum ar fi. :
Pasul 0 : asigura te ca nu spui vestea si apoi imi inchizi telefonul. Ca sa stau in agonie pana ma suni sa ti spun toate suferintele mele.
Pasul 1 : intreaba ma de sanatate ,avand in vedere ca ieri ti am zis ca mai aveam putin si mi dadeam duhul
Pasul 2 : mai intreaba o data de sanatate, poate sunt in zilele alea cand trebuie sa intrebi de mai multe ori ca sa ajungi la raspuns
Pasul 3 : anunta ma sa trag o gura zdravana de aer,ca mai nou sunt generoasa asa cum ma stii si economisesc oxigen, sa mai traiasca si altii. Ah cat de ironica am fost.
Dar daca tii minte 0 pasul ( ) ) si pasul 3 am sa mai apuc sa supravietuiesc ceva timp.
• si ma declar oficialmente mama omida pentru vestea asta.caci am presiiiimtiiiiiiit. Desigur nu impactul. Dar ideea. Schimbarea. So welcome change ! be good to us,pretty please. Tu ramai mama subtilelor.
• Brusc mi am adus aminte de tipul de la Bershka,care spre durerea mea profunda am uitat sa l mentionez mai sus. Deci tipule,stim ca existi(si inca cum),dar tu nu stii cat de deep deep o sa ramai in sufletele noastre. Acum sansa ar fi de 1 la 1000 sa citesti fix acest blog si fix aceasta postare.
• Ti as mai fi scris cateva stelute,doar asa cateva impresii, dar taxiul ma asteapta jos sa ma livreze la tine cu un mega tort si probabil o scena demna de Hollywood ,caci altfel nu prevad cum o sa ajung ,la aceasta ora tarzie, in casa la tine fara sa ti dai seama de adevaratul scop. Dar daca numai sunt eu actrita numai e nimeni.

Heppppppppppppppppiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii birthday my girl !!

After everything we had gone through ,i care even more about you. So don t disappoint me. Don t disappoint you. We ruuuuuuun the woooooooooooooooooooooorld!
Te foarte pup.

way to much so far

2011-08-20T22:11:00.002+03:00

ma uit la acest blog si constant imi repet,azi nu voi scrie,azi nu voi scrie,azi nu voi scrie. and here i am,writing.
sa taci pentru aproape un anisor,e probabil normal sa zaresc vag cateva reactii. si poate ca nu tacutul e de vina,but what the hell. cand m am "trezit" mi am dat seama ca nu am apucat nici sa atipesc in tot acest timp. dar am o durere prea crunta dupa cap sa raman doar la acest subiect.
nu intelesesem niciodata ( sunt multe pe care nu le inteleg,dar asta e alta treaba de care n am timp sa ma ocup.what a shame.) citatul " i wished ctrl+ z worked in real life" foarte des auzit si vazut. pana in acest minunat moment cand ah,ce relevatie am avut.
n am avut nevoie sa sterg la propiu ceva,orice .pana si o linie trasa de un anumit creion.probabil pentru ca mi se parea ca se potrivea in decor.tampita iluzie. but we aaalll learn to make mistakes. nu ca m ar consola cu ceva si nu ca as regreta, thank God. insa acum mi am ales radiera specifica acestor cazuri. caci e drept ca pana acum nu ma oboseam,si nici in viitor nu prevad acest lucru.se vor sterge de la sine.
nu stiu exact de unde am achizitionat o. i must have been blind those times. in fact i must have been everything just not who i used to be.
simt schimbarea intrandu mi in sange. ah,si cat am strigat dupa ea.si nu ca as fi total surprinsa de faptul ca schimbarea ma duce spre unul din multe scopuri in viata.
but damn it feels so fucking good.

poate maine,

2011-08-17T22:21:00.002+03:00

atatea zile de maine mi au trecut,
si atatea o sa mai treaca..
si nu stiu incotro sa mi inchid ochii
si incotro sa i las sa priveasca..

dar poate maine nu va fi atat de departe ca ieri
si poate maine, maine am sa te iubesc
fiindca azi nu te recunosc nicaieri.

and again

2011-08-14T20:50:00.002+03:00

Love,love, love. What have you done to us?

Imi incep postarea cu precizia ca nu am nimic cu absolut nimeni. Desi ma obosesc degeaba caci oricum fiecare interpreteaza cum vrea. Avand in vedere ca printre altele mereu si mereu am sa am ceva de spus probabil va fi prea mult de data asta.
Am ajuns la revelatia de a dreptu stupida,jalnica whatever ca intreaga mea viata am cerut adevarul si mi s a oferit opusul.psihologie inversa probabil .numai ca in cazul asta nu era deloc necesar. Dar desigur lucrurile s au degradat intre timp si cu inca,propii mei ochi vad aceeasi poveste ,care inevitabil ma include si pe mine.
Toti suferim,intr un mod sarcastic vorbind. Si tooti vrem acelasi lucru in afara de altele. Love. Oh damn love. Care te poarta ,cica, pe cele mai inalte culmi de numai stii cum sa te ntorci.bazat pe minciuna desigur. Caci unde vei gasi un tanar sau o tanara ( nu vreau sa generalizez desi ar trebui ) dispusi sa infrunte tot pe o alta baza ?.something new. ?And yes. Viata de om (ca de altceva nu cunosc momentan) are milioane de defecte.true. ca daca ar fi prea perfecta ne am plictisi spun unii. Probabil ei stiu cum e. and so on.dar problema poate nu e aici. Cu dragostea in sine. Si ma refer la orice fel .problema e desigur cu noi,care nu stim si mai ales nu vrem sa facem fata macar la ceva.totul devine,cica, mai simplu cand amagesti persoane luni,ani secole ma ndoiesc din fericire, cand inevtabil minti si pe cei din jurul tau caci cum sa pari slab de fire,cum sa te faci de ras? Oh yes.si desigur nu lipseste si egoismul care da dracu tot. Cam foarte tot.
Dar pentru asta s a inventat vodka nu ? sau altele dar asta e doar o preferinta de a mea. Caci tooooti dorim fericire nespusa cand nici macar nu putem suporta sa fim fericiti mai mult de cateva zile. Si apoi ah cat de batuti de soarta suntem si cate si mai cate.
But life happens aaaallll the fucking time. Ce e cel mai trist,de a dreptu e ca da fiecare isi vede d viata lui. Dar in acelasi mod. Se molipseste presupun. Intotdeauna aerul mi s a aratat ca un inamic nevazut. Aratat-nevazut. Yeah, s ar putea sa fiu putin confuza asa spre final.
Insa am sa deviez putin asa ca incheire, de la ideea de mai sus, sperand ca univerul va tine cu mine macar o data n viata mea,adica maine. Sa fie o zi buna de poze si fara zone de labari. Pretty please.

o infinitate intr un cot

2011-08-13T20:36:00.001+03:00

Mergem intrerupti. Si ne luam de mana cu cerul, sau stelele. Cu oricine numai om sa nu fie.
- in asemenea momente cui crezi ca i ar pasa ? zambea prost ,sau poate mi se parea.
- In toate momentele,mie.
A da,uitasem sa ti prezint
lumea mi obscura dintr un punct inchis.
- pentru cate versuri optezi ? incercand sa si ascunda privirea.
- pentru cate zambete cersesti.

quiet morning down here

2011-08-06T13:34:00.001+03:00

back to black

2011-08-04T20:45:00.004+03:00

Realizasem putin cam tarziu ca acest blog isi pierduse din semnificatii la un anumit moment dat. si e cert. ca eu nu stiu si nu vreau sa scriu despre oameni,despre altii pe care ii cunosc mai mult decat se poate. si de altfel nu e drept sa mi consum energia ramasa pe ceva deja stiut,intiparit si mai apoi uitat.
Nu mai caut nimic pentru ca in final nu mai am nevoie de gasirea acelui ceva ce aproape m a secat de viata . Dar n am sa intru in detalii filozofice sau de orice fel pentru ca gandurile mele necesita timp si putina ordine. asa ca am sa mi indrept privirea spre ceva mai putin solicitant.
E august. luna ce mi trezeste si adoarme ale mele simturi aproape instant. si nu ma satur de acest aer diferit .pentru ca totul capata o alta nuanta nemaivazuta de ochii mei pana acum. defapt mi a fost greu sa ma recunosc trecuta aproape dupa o vara hmm, nu stiu ce cuvant ar defini o mai bine.dar prefer sa l inec in alt oftat caci soarele mi apune sub gene si n am cum sa mi mai doresc altceva decat o pereche de ochi mai usori.
Si mi strig un bun venit la ce am fost,caci n am sa ma mai pierd asa usor.

last

2011-07-31T19:57:00.003+03:00

Şi mi am zis parcă,o viaţă nu mi ar fi ajuns. Totuşi prea mult am zăbovit. însă când încerci să ţi faci faţă, să mi faci faţă, îţi lipseşte tot atunci. Te goleşte şi te umple cu un aer nevăzut şi necesar ţie.
Înaintea tuturor poveştilor spuse, mereu mi a plăcut să mă încerc intr o oglindă spartă. Spartă de cei ce n au avut, au putut, n au văzut. Rareori mi se tăia răsuflarea până la capăt şi tot rareori îmi reveneam complet. Căci prea multe oglinzi mi au fost sparte.. prea multe suflete fărămiţate.

În fiecare zi e un nimic. Abia când începeam să le adun mi am dat seama că ah, imi trece viaţa. Mă seacă şi nu mi dă drumul nicicum. Am optat mereu pentru situaţiile simple, dar de cele mai multe ori se ajungea invers. Şi nu mi a displăcut până mai azi.
Când mi am luat inima în dinţi şi am spus un nu răspicat, m a urmat da ul gata să nlocuiască totul, dar mult, mult drum am străbătut. Şi pe cât toţi uitau, pe atât eu îmi aduceam aminte.
Am tot trecut, prin timp. Aveam să l salut într o zi. Doar să i fac din mână, mândră că nu m a marcat niciodată. Dar ce prostii spun. Îmi sună telefonul, trezindu mă din filozofia mea de o viaţă.
- M am urcat. vin. acuşi.
- ăăăăăăăăăăăăm.
- Stai liniştită. te sun când cobor.
O să mor. o să, o să.. o să mi trag două palme şi mi revin. Desigur că în acel moment nici o sută nu ar fi fost de ajuns.
Am vrut oarecum să mă întorc la romanul vieţii mele şi să ignor orice panică deja instalată în fiecare particică a corpului. Şi aşa pot spune că am trăit vreo zece vieţi murind şi întorcându mă până a sunat din nou telefonul.
- Unde eşti? ajung in gară in zece minute.
- Bine. Plec şi eu acum.
- Te puuuuuuuuuuup.
Drumul de la cameră până pe holul de la uşă mi s a părut infinit de lung, deşi nu necesita mai mult de cinci paşi. Mi am trecut încă o dată chipul printr o oglindă ceva mai întreagă. ah, ce obosită sunt. şi ce tristă mă simt.În mintea mea se derula tot felul de evenimente a căror legătură nu exista cu a mea persoană. doar ca să evit prezentul moment.
Acele douăzeci de minute care deobicei mi păreau insignificative, erau pline de tot felul de trăiri acum. Pe tot drumul, milioane de teorii îmi sunau ca un cantec sec şi toate erau despre tine. Aşa am ajuns să ţi dau un nume, filozofic ce i drept.Timpul. da.tu. Căci timpul propiu zis nu şi a aplicat trăsăturile specifice, a preferat să şi caute pe altcineva să o facă. Şi iar tu.
M am văzut păşind puţinele scări ce duceau spre gară, cu jalnica constatare că rămăsesem fără inamicul nevăzut- aer.
Şi acolo erai. Stăteai timpule în loc. culmea ironiei, aşteptându mă pe mine.
Ţi am sărit în braţe, silabisindu ţi un " Bună creţule..! " controlându mi toată revolta ce parcă de undeva din adâncul sufletului avea să iasă.
Ce timp tăcut. căci tăceai. şi mi strângeai tot ce aveam mai bun în două mâini de la care aş fi luat foc doar dacă permiteai.
- Eşti atât de..
- Diferită. ştiuuu. încă te mai poţi răzgândi.
- Nu. nu. eşti fix cum îmi imaginam.
- Vezi tu, fixul ăsta a stricat tot.
- Hey. greul a trecut de acum. ne asteaptă o viaţă de o zi.
- Te nşeli. greul abia începe.
Şi de aş şti măcar că indiferent de orice , ai fi fost preyent până mor, aş fi ştiut că fac faţă la tot. dar tu deja ai plecat de două ori. şi nimic nu te va opri şi a treia oară. Cât timp imi alergam aceste gânduri, părea să le nţelegi şi tu. căci te ai întristat brusc.
- Îmi dai dreptate.
- La ce ?
- La tot.
- Mi ai promis de atâta timp un sărut, unde i?
- Mi ai promis de atâta timp o viaţă, zi mi tu, unde i?

if only

2011-07-30T11:33:00.002+03:00

e doar o vara. si asta ar trebui sa mi linisteasca miile de ganduri. dar cum sa lipseasca un nu ferm si hotarat macar de aceasta data?
am obosit. iata mi vara cea mult asteptata ce nici s o urasc in aceste momente n ar mai avea vre un sens. si nu mai astept vre un alt anotimp sa mi starneasca vreo emotie,caci invat sa nu mai simt nimic.

despre poveşti

2011-07-17T19:59:00.003+03:00

si mi tresarea inima pe atunci ,parca,
cand auzeam un vant trecut de atata timp..
si pielea mi tremura,
odata cu a ta.

m am intors inapoi doar pentru detalii
mi am desprins parul doar pentru..
o seara.

si n sinea mea,am zis strigand:
"oh,tine ti ochii tai inchisi!
scrie ti corpul cu nisip,
pleaca ti capul intr un abis.."

si cand soarele se ntrezare,
uita ti sufletul in mare...

daily

2011-07-09T20:39:00.003+03:00

don t have the time

2011-07-06T00:03:00.003+03:00

In timp ce calcam apasat pe asfaltul (,probabil existent doar in mintea mea, caci privirea mi soptea de o iarba verde si rece,de o campie plina de stele)
Mi am agatat parul de o mana trista ce intamplator trecea prin gandurile mele. Dar nu s a oprit. Si nu m am oprit nici eu.
Si mi am marit pasii doar de frica sa nu privesc inapoi.
Prindeam din zbor parca un pacat ce mereu l am urmarit
Sau sunetele unui timp invechit,abia intrezarit.

Insa n am sa inteleg de ce parul mi l tii atat de strans
De ce mi lasi urme atat de adanci..

where were you at my 17's?

2011-06-25T23:21:00.004+03:00

cauta mi lumina unei zi insorite de mai. si adumi o, aici..
mi e teama ca am o lista lunga de dorinte si nici macar timp.
dar tu stiai asta nu?
si apoi cum se face ca de fiecare data cand imi socotesc maruntisul ,printre degete imi scapa ceva important?
nu m am uitat in urma cand am impartit totul, mai putin pe mine.
si totusi privirea a incetat sa mi priveasca..
iar eu, apropierea mi fireasca
n a fost decat o pierdere in zare.

Sunt nopti si ani si luni si zile trecatoare,
sunt suflete de a pururi statatoare.

si nu mi e jena,mila de al meu timp,
caci suflet numai am..nimic,nimic.

still my sky is falling

2011-06-22T09:58:00.004+03:00

ei spun multe lucruri. si probabil as continua sa i ascult din aceeasi pura plictiseala doar daca m as fi gasit in alt moment.
(e putin peste poate si cu aceste momente. sa l gasesti pe cel prielnic sa mananci,sa asculti,sa vorbesti,sa nu vorbesti,sa privesti,sa uiti,sa minti, s.a.
insa nu e , ca pe mine ma ocolesc toate, probabil din acelasi sentiment.)

in ciudata mi "plecare" spre necunoscut,mi am linistit sufletul si mintea cum am putut mai bine. nu stiu cat am pierdut,am castigat dar stiu ca totul a fost exact cum am prevazut.
si probabil pentru toti se incheie un anume ceva. pentru mine nimic.

oh,

2011-06-15T21:11:00.002+03:00

oh,damn. am un dor nebun. dar cine nu are?

oficially summer. imi doresc sa stai cat mai mult in inima mea. sa nu pleci.vară.

written on my heart

2011-06-11T17:52:00.008+03:00

ne trebuie un aer ne mai respirat printre altele..

de atatea ori te trezeai si adormeai, ca uitasem sa mai si numar.
si ti notai nenumarate ganduri de neinteles pe un vant adesea puternic, care ti spulbera pana si ultima rasuflare.
daca ti simteam eu,dintr o nevinovata conincidenta oboseala,te opreai si mi spuneai de fiecare data nu ,nu, nu.
dar ma ascundeam printre priviri,deviind totul intr o alta directie.

O data ne am oprit pe o iarba albastra,credeam eu, in alta lume.
si mi ai cerut o ciocolata. nu aveam. si nici bomboane.
dar tu mi intindeai mereu mana,probabil din acelasi singur motiv. sa creezi o legatura in doar cateva secunde ca dupa sa pierzi totul sub acelasi zambet al meu.

cand serile ne prind din urma ,uiti sa mi ceri ciocolata. sau sa mi furi din propriile cuvinte..
doar tii strans o mana si imi inchizi ochii o data cu ai tai.

ne,dimineata

2011-05-30T09:25:00.005+03:00

probabil aveam mai mult de parcurs pe acel drum.
nu ma interesa.
cand pornesti spre ceva nu astepti decat sa se termine.sau sa nu se termine.
eu nu am astepta nimic,vreodata.
tind sa cred ca altii au asteptat,m au asteptat. dar nu.

dintre miile de lucruri ,nu m am decis decat pentru unul.
de care toti fug si uit.
imi propun de nu stiu cand sa uit si eu ceva.
n a fost cazul pana acum.

nu am ajuns sa fiu infinit de concisa.
pentru ca eu nu vreau sa fiu infinit de nimic.
insa as mai relua utin ultima parte,
doar pentru a mi inchide propriile
necuvinte.

from a special friend

2011-05-18T21:37:00.003+03:00

Cred ca te asteptai sa n-o mai fac,dar iata ca am facuto.Doar de acum deja este traditie si cine sunt eu sa o uit?Sincer nici nu stiu cum sa incep, am stat vreo 10 minute sa stiu ce sa spun pentru prima oara ca apoi sa imi iau avantul, cum fac eu de obicei, si sa nu ma mai opresc.
Cred ca ti-am mai spus asta,defapt sigur,si ma repet ca pur si simplu mi e greu sa constientizez anii care au trecut pe langa noi.Cum de la o copila care credea ca Wonder Land exista ai ajuns acuma la 17 ani cand deja ne bucuram si cu un strop macar de fericire,care si ala apare dupa secole.S-au schimbat atat de multe,stii ca unele lucruri nici n-as fi crezut vreodata ca se vor schimba.Dar s-au schimbat fara ca sa se opreasca si sa mai intrebe ce vom face noi dupa asta.Totusi ti-am mai spus asta odata...demult... ti-am spus ca ma simt extrem de norocoasa pentru simplu fapt ca macar prin toate astea am trecut impreuna cu tine si ca ma mai alinat stiind ca totusi exista cineva caruia chiar ii pasa si ma intelege.Si ajung la acelasi lucru pe care l-am repetat,il repet si creca si la 80 de ani o sa-l mai repet cu siguranta:Cum naiba a trecut asa repede timpul?Ca iar incepe sa boceasca batrana din mine care se simte tot mai apasat.Bine,recunosc ca ma simt tanara si in stare de multe multe alte lucuri,dar in situatii din astea oficiale batrana reapare.Mai mult cand vad oamenii de langa mine decat cand ma vad pe mine,ca eu sunt o aeriana si asa voi fi mereu si am prea putin timp ca sa ma mai gandesc si la mine.
Ne-am facut atatea planuri care cu trecerea timpului unele s-au spulberat,dar altele raman inca in visele noastre si care sper ca se vor realiza intr-o zi.Niciodata sa nu uiti de ele pentru ca nici eu nu voi uita orice s-ar intampla.Promisiunile sunt promisiuni si nu trebuie uitate.Macar atat ne ramane in zilele cand ploua,iar noi ne emonim sa mai raman stropul ala de speranta ca candva poate visele noastre atat de frumoase se vor realiza si ca asa cum 4 ani cu bune si cu rele am reusit sa fim cu adevarat prietene,asa vor trece multi multi ani in care vom continua acest lucru.
Si sper ca peste un an o sa ma aflu din nou aici,exact in acest loc uranduti iar un La multi ani! dar cu completarea atat asteptata:majoro.

but

2011-05-17T20:08:00.003+03:00

sa fac abstractie de ultima luna (prea generoasa fiind) , oricum memoria nu si mai indeplineste functiile cu precizie, si sa raportez totul la momentul acum ceea ce nu am mai facut si nici nu intentionez in mare parte.
fugitiv mi am zis ca ,nestiind ce mi va mai rezerva viitorul(desi n ar fi greu de ghicit), sa recapitulez ca pentru un test mai mult sau mai putin inainte de ziua care e uitata deja..stearsa cand voi inceta sa fiu ce sunt.
Nu mi aduc aminte ce mi doream cand am ajuns aici dar stiu ce visam ca doream. sigura fiind ca n am sa incurc nimic si ca eventual se va si incadra.
dar eventualul acesta a fost atat de vag incat abia acum i am inteles sensul.

*
Imi placea luna mai aproape atat de mult ca muscatul buzelor. insa nu si acum.
*
Daca as fi fost putin mai sigura in ceea ce ma priveste,as fi spus, in termeni filozofici ce i drept, ca in trairile mele au trecut mai multi ani decat..decat.
*
ca neintelesii au fost ei si nu eu. sau invers.
*
dadeam importanta deja vu urilor,aparand ocazional. prea radical acum sa mi apara constant.

N am ajuns la o concluzie finala acum si nici nu voi ajunge.
si oricat de mult as vrea sa strig un da lung si asteptat de mult,va fi mereu un nu puternic si bine meritat car ii va lua locul.

acum,scena fiind propiul birou..imi inchid ochii pentru a doua oara pe ziua de azi.

zbucium

2011-05-12T20:12:00.000+03:00

mi am legat cele 10 sau nu stiu cate maini de un trecut aproape inexistent acum. ceea ce m a impiedicat sa duc la bun sfarsit prezentul,sau poate nu.as putea gasi orice scuza,dar nimic sa ma ajute realmente.
nu mi stiam vechile probleme pana nu mi am cunoscut noile.si pana cand n am incercat sa ies din suflet,impropiu spus.
cand iti strigi o schimbare atat de mult este imposibila sa vina,de cele mai multe ori.si pacat ca n a venit.
si totusi nu m am lamentat mai mult decat ar fi necesar niciodata.nici acum nu e cazul.imi cunosc propriile greseli care,intentionat mi le fac dintr o lipsa imensa de multe.
.
prea multe reguli nescrise,intiparite in sangele majoritatii ,mi au tulburat apele.indiferenta as fi sa se ofere cineva sa le limpezeasca.
nu am avut nevoie atat de mult de un nimic pe care sa nu l mai simt,ca acum.
.

much ,more

2011-05-10T14:38:00.004+03:00

"There's a lot i don t understand about life.. Sometimes the things you want the most don't happen and what you least expect happens. I don't know - you meet thousands of people and none of them really touch you. And then you meet one person and your life is changed forever."
Love and other drugs

amar

2011-04-22T09:46:00.003+03:00

ar fi trebuit sa fie cafea sau orice altceva mai mult in ceasca pe care o mut zilnic in locuri diferite,
si mie mi au spus multi aceeasi poveste care parca imi canta mintea acum.

serenly

2011-04-15T23:36:00.004+03:00

daca ma incadrezi intr un cerc imaginar,
promiiiit..sa raman acolo.
iar daca nu,
cu parere de rau iti voi spune sa ti inchizi ochii cei lacomi
si sa strangi "un alt" ceva in maini.

de imi vei intalni privirea sub alt cerc,
tu vei fi cel ce va promite multe.
si vei mai vrea inca unul..
si inca unul.

ia spune mi tu cate infinite de cercuri mi poti oferi?

dimineti infrigurate

2011-04-14T08:42:00.002+03:00

de preferat,uitate.

fade away

2011-04-12T17:01:00.003+03:00

..poate mi am pierdut indemanarea.sau?
nu mi dorm zilele sau noptile. le simt.
aproape fiecare noapte ma intrebam ce se ascunde in spatele imaginilor vazute numai de mine,
aproape in fiecare zi ma intrebam,diferit,ce se acunde in spatele imaginilor ce devin blocuri.
dar mi a trecut.
mi am intors spatele spre un loc mai bun.inconstient,in alt vis fiind mai rau.
alteori,confuza,imi aruncam pastilele intr un pahar -deseori plin cu apa.insa niciodata nu avea efect.daca exista vreo unul.
imi descheiam miile de bluze,care realmente erau inghesuite defapt intr un sertar vechi.
stiam oricum ca hainele nu mi ar fi de folos,sau somnul cel ce l doarme toata lumea.sau normalul realitatii lor.

oh,who am I

2011-03-29T18:43:00.008+03:00

am incercat sa "marchez" trairi necontrolate.(toate mi sunt necontrolate defapt) din motive bine ascunse,stiute dar uitate.
si apoi, m am certat cu mine in mai multe dati pe motivul de control,pe care sunt absolut sigura ca nu am sa l dobandesc.
si apoi am realizat la sfarsitul zile,care nu sfarsit, ca in a mea camera minunta nu se invarte nimeni. nu se invarte nimeni cu mine. nu ma invart eu.
Ar fi fost groaznic daca realizam asta ieri sau in oricare alta zi. azi e mai putin decat toate.

Ca sa ajung in cuvinte trebuie sa ajung mai intai in simturi. iar acolo ma pricep cel mai bine.

in between days

2011-03-15T17:55:00.006+02:00

Unii imi spuneau ca ar trebui sa scriu carti,multe carti. niciodata nu mi dadeam seama daca era o noua forma de ironie ce mi se aplica sau daca era adevarat. eu mereu mi am spus ca o sa scriu un jurnal. despre ce sunt,ce am fost,ce voi fi. dar n am facut nici una nici alta. n as putea sa cunosc-recunosc defapt, ceea ce stiu deja,pentru ca n as ramane cu nimic dupa. pentru ce sa incerc,sa mi doresc,sa renunt.

Era seara in mod cert,cand mi am dat ultima suflare pe o perna care n as fi vrut s o uit. mi am strans ochii si oprit orice obisnuiam sa fac pentru ca eram sigura ca ceva avea sa plece din mine. nu as fi crezut ca voi pleca eu din mine. n as fi crezut nimic. vedeam un drum lung care nu se termina niciodata si atat. stiu sigur ca adormisem inainte devreme.

Plecasem din mine in cautarea tot a mea,dar pe acel lung drum. propriile mele decizii n au fost proprii niciodata. au fost proprii circumstantelor,de care nu scap, nu vreau sa scap. Undeva,acel lung drum isi are propriul ceva pe care ah,nu l voi apuca.
Intre timp, mi am ironizat anii si mi am secatuit noptile.

Niciodata n am incetat nimic,mereu ei m au incetat pe mine. imi vad bancile pe care nu indraznesc sa ma asez. eu imi vreau marea pe acel drum,dar ea nu ma vrea pe mine. stiam cum va fi si totusi deviez. caut ceata sa mi intunece privirea sa nu mai vad ce visez.

"sa vrei sa stii despre ce scrii,sa nu uiti"- bilet scris de cineva a carui importanta.ah.nu.
Mi am luat cana de vodka si am plecat pe diagonala camerei catre locul destinat "jocului". era fix,septembrie, si eu in asteptarea altor momente. imi studiam venele care credeam ca le vad,apoi m am dus la dus.
-" vreau plimbari in parc,vreau sa respir ceva diferit"
"-vreau sa cred ca exista ceva mai mult decat tot acest.."si ma vedeam facand inconjorul lumii si ma vedeam cu un singur om,mereu,peste tot.
"vreau iubire, asta vreau" am iesit si mi am luat cana inapoi cu un aer amar.
cui ,puteam sa i spun ,cand toti vor altceva. din nou vodka.

totul avea dantela,pana si rita. ma cufundam in ea doar pentru secundele destinate imaginatiei. nu ma gaseai altfel decat intr un sutien diferit dar mereu cu dantela ce contura usor o rochie ce se decolora in functie de dispozitia mea. dress ul mi l alegeam mereu cu atentie si nu mi prindeam niciodata parul. dar nu ma gasea nimeni niciodata. si parca nu vroiam sa fiu tot ce erau altele...

old new

2011-03-13T08:27:00.002+02:00

i ve been looking for answers these day. i don t even know why,it doesn t matter anyway.

- if you ve got to choose someday between hapiness,more hapiness,pain,more pain what would you choose?
-i ve never made my own decision,who knows why. but more pain,thanks.

still i see monsters

2011-03-08T18:57:00.003+02:00

fierbinteala in obraji,nod in gat,insomnie. ele nu trec.
insa ce trece mai exact? cu cat ma confrunt,cu atat uit.

imi doresc,vreau cu certitudine,gresesc din neputinta.
si totusi se intampla altele pe langa mine,pentru ca asa trebuie pentru ca asa se vrea.

mi e frig.mi e ca prea mult simt.

parisian sun

2011-02-23T10:40:00.007+02:00

m am incurcat ..putin mai mult decat am prevazut.
ma asteptam si totusi tot prin surprindere am fost luata.

sistematic acum imi incerc norocul de a mi opri gandurile in timp.

Ceaiuri aromate si cafele fara gust colectionez pentru alte momente.care nu vin,nici cand te astepti nici cand nu. si le amestec.

între

2011-02-17T20:27:00.002+02:00

2 randuri de haine mi le am inghesuit intr o valiza,mi am anuntat plecare si dusa am fost.
mai exact nu stiu unde am ajuns si ce cautam.negasem prea mult totul ca sa nu ajung sa si cred la un moment dat .dar cum ma oboseam sa ma complic prea mult mi am schimbat directia catre ceva mai "productiv",parca.

M am trezit intr o masina cu respiratia taiata. care era visul si care realitate? obisnuiam sa le confund dar nu obisnuiam sa uit de tot de amandoua.

heart and soul

2011-02-12T14:42:00.001+02:00

-N am vrut sa ti scapi biscuitele in ceai.
Atunci care era scopul? Ma intrebam putin nedumerita in timp ce imi pierise pofta de a mai inghiti ceva.
-Pacat. Accentuasem fiecare silaba,pentru a mai castiga timp in parcurgerea de la masuta din capatul camerei pana la dulap.
Mai imi arunc o privire la rochia destul de sifonata ,de care trebuia sa scap si nu stiam cum [atunci mi am jurat solemn ca nu mi mai cumpar nimic cu zeci de mii de fermuare, nasturi si alte din acele] si asteptam,defapt ma pregateam pentru cuvintele care aveam sa le aud,din partea lui.
Aud parchetul cum scartie (pentru prima oara bucurandu ma de acel sunet) si m am intors cu o privire putin mai patrunzatoare ca deobicei insa la fel de simpatica.
-Nu am sa spun nimic, dar asta nu inseamna...
- Nu,nu inseamna.

Mi se inrosise cerul de la atata visare.

un fel de doua feluri

2011-02-06T09:49:00.002+02:00

- timpul.
cateodata trece prea repede.prea incet.deloc.
dar el nu exista.[ma hotarasem prea tarziu oricum,]

am alunecat usor de tot,cam undeva departe de aici si acolo am sa raman.
mi a trecut iarna,mi a trecut tot. si nici macar vara nu o mai vreau.

weakness

2011-02-02T17:43:00.002+02:00

- hei ,tu.
-mhm.
-te ai ratacit?
-nu prea.
-eu sigur.
-vorbeste mi despre ratacirea ta,atunci.
-atunci?
-mhm.
- eu as prefera sa ti vorbesc despre gasirea inchipuita intr un moment prost ales ,dar atunci tu te ai rataci.
-hai sa ne ratacim amandoi.
-tu? niciodata nu ti asumi riscuri,nu ti asumi nimic defapt . si asta nu e un repros.
-suna ca un compliment.
-suna,dar nu se aude.
-asta a fost tot?
- a fost ceva,mai exact?

my,oh my

2011-02-01T15:15:00.002+02:00

-Ah, nu!
-Ah,da. ai zis.tu tot timpul ...
Ne invarteam(doar eu defapt) in replici seci,asa cum imi plac mie.

M am schimbat a nu stiu cata oara in aceasta zi de? de nu conteaza.pierdusem notiunea timpului si asa. nu avea rost sa mi aduc aminte.si.
acest si l am rasturnat pe toate partile,eventual sa l elimin de tot.
desigur ca nu am putut. vag,aducandu mi aminte ca este si un timp pe care nici sa l rasucesc nu pot.

- si plecam?
-eu plec si tu ramai.
totusi,parca nu asa era povestea.

far away.

2011-01-22T14:39:00.002+02:00

Imi trebuiau 2 zile ca sa ajung la o intalnire pe care o amanasem de cand ma stiu. dar nu aveam de gand sa fac nimic nici azi,nici in zilele care ar urma.
mi am coborat sufletul 6 etaje cautand un loc mai inghetat ,mai amortit poate. imi pierdusem tot maruntisul,la fel si gandurile si cine mai stie cate.
Un taxiu a binevoit sa se opreasca si sa ma poarte spre alte strazi total necunoscute. in timpul acela ma intrebam lucruri de neintrebat si primeam raspunsuri de neraspuns.
ametita cum eram,mi am oprit propiul taxiu(atunci intelesem ca e al meu),ocolind toate drumurile care imi serveau ca posibilitati.

no future in the past

2011-01-19T19:23:00.002+02:00

M am trezit cu un gust puternic de zmeura in acea dimineata ploioasa. si era ceata si era frig,destul cat sa mi inghete privirea pe geamul nu demult existent.
Umbla vorba ca in acea cafenea din coltul strazii avea sa fie plina de ganduri ratacite.si eu trebuia sa fiu prezenta,cumva. .Mi am luat paltonul si cizmele si am iesit mai mult dezbracata decat imbracata,caci asa imi era obiceiul.
Ploaia a patruns pana la piele,asta fiind singurul lucru care ma bucura.si am petrecut 1 ora,2,3 plimbandu ma pe strazile inguste pana mi am adus aminte scopul si locul unde trebuia sa ajung.Nu am atras atentia cu nimic ,poate doar cu picaturile lasate in urma mea din par si palton.
Imi gasisem locul deja prevazut in mintea mea si cerusem chelnerului plictisit o cafea,o ciocolata calda si un pachet de tigari.si asteptam cu ochii inchisi incercand sa te gasesc.
Chelnerul a risipit momentul de concentrate,asezandu mi strategic ceea ce i am cerut.
" -esti un tip destul de inteligent" i am spus,afisand un zambet ironic.
"- as dori sa ti stiu numele si poate sa mi permiti sa ti ofer cateva sugestii in privinta paltonului tau."
Am tacut pentru ca realizasem ca erai in spatele meu,iar gandul ca m ai fi recunoscut ma tulbura putin. chelnerul disparu printre mese iar eu am inghitit in sec. puteam sa ti simt gandurile si sa aud zgomotul pixului atingand hartia. si recunosc ca mi am intors privirea doar o data, sa ti vad parul cret o sticla de vodka si 3 foi.
M am concentrat pe tigarile si cafeaua in timp ce profitam de ciocolata calda,sau ea de mine. dar chelnerul din nou isi face aparitia,putin iritat .
"-as dori sa platesti acum"
privirea a alunecat pe tigarile de pe masa si am inceput sa le inmoi in cafeau deja racita . stiam ca le vei gasi tot acolo.acela fiind singurul mod de a ti comunica ceva,probabil de neinteles.
si m am ridicat mai obosita decat ma asteptam,zambind si de data aceasta.
plecasem fara sa i platesc,fara sa privesc inapoi.

old habits,never die

2011-01-17T17:15:00.004+02:00

*in alte circumstante as fi preferat sa ti desenez 3 pahare,unul mai diferit ca altul, si sa te las pe tine sa ti complici existenta incercand sa aflii.hm.
dar nu,am ales calea mai grea care mereu da de gandit.
---

, mi s au spus multe in ultima vreme,dar nu ceea ce aveam nevoie.dar nu asta e ideea,in caz ca este una.
cateodata ma intreb ce s ar intampla daca mi as asterne toate gandurile pe hartie.probabil as revolutiona lumea,sau probabil nu. cert e ca, curiozitatatea mea se indreapta mereu spre lucruri stranii,ciudate chiar si pentru un om cu o imaginatie bolnava.
in ultimele 48 de ore (am numarat fiecare secunda) am planificat situatii cat pentru o viata intreaga.poate chiar si mai multe. dar nu nu,fara planuri.
asa ca am mai petrecut 24 de ore ,uitand de planuri. in postura de spectator am privit propiul film destul de sec si incitant.

15 minute

2011-01-14T18:55:00.004+02:00

"- uite,hai sa ti spun.nu te am mintit cu absolut nimic pana acum,doar am omis lucruri.
- in ideea ca? nu voi afla niciodata,stiu.
- sa aflii ce?hm.,evident nu suntem pe aceeasi frecventa dar nu i nimic ,iti inteleg disperarea.
-disperare? pai,
-pai da caci necesita mult timp sa ascunzi inevitabilul,dar eu nu.nu am ascuns nimic."

Adevarul este ca niciodata nu stii ce ti poate debita mintea intr un interval de? 5 ore,pana nu vezi.sau visezi chiar. totusi oscilam intre momentul de pura imaginatie si alarma telefonului care mi a trezit pana si ultimul gand adormit de cand ma stiu.
si ghici ce. am lasat deoparte pana si seria de injuraturi specifica fiecarei dimineti si mi am bagat capul sub plapuma gandindu ma la un viitor mai mult sau mai putin alb. de ce alb? pai prea mult negru "domnea" in jurul meu,iar contrastul este necesar oricand,oriunde.

Am cautat in sertarul de vise dar m am razgandit imediat ce l ochisem.trebuie trebuie trebuie sa fie altceva. mi am repetat constant timp de cateva minute. si asa era.dar telefonul m a intrerupt din nou din profunzimea momentului.
si m am ridicat.pregatita pentru nimic.calculatorul n a scapat nici de aceasta data de o trezirea matinala si apoi directia spre dus.

Mi am vazut destule momente traite si retraite trecand nu prin fata ci pe langa ochii mei,destule tablouri abstracte...destule saruturi intr o singura noapte.

egal-minus

2011-01-10T18:30:00.004+02:00

Intr un final ajungem undeva. Era un loc dragut,sa zicem.genul de casa pe care o vezi doar in filme sau poze ,eventual si o imensa gradina. deja imi faceam planuri cum sa ma pierd mai repede pe acolo. Cred ca ma puteam obisnui pentru ceva timp,asta daca are 2 bai.
Iese din masina,insa eu raman nemiscata,incercand sa mi fac putina ordine in ganduri. nu e ca si cum asteptam sa deschida portiera,ca in orice film romantic. doar ca dintr un motiv necunoscut mie,nu prea ardeam de dorinta sa ma ridic de pe scaun. Totusi spre surpinderea mea,el chiar intentiona sa faca acel lucru,dar n am putut rezista si am deschis o fix cu o secunda inainte. ca sa vezi ca secundele chiar conteaza,uneori.
-Ce rapida esti.
-Desigur.
-Iti place?
-Putea fi mai rau.

Este genul de dialog sec care ma amuza acum,cand imi aduc aminte si care ma scotea din sarite atunci.

-Intram?
-Ar fi fost culmea sa ma lasi afara.

Simteam cum picioarele nu ma mai ascultau,brusc, si mai simteam ca aceasta calatorie de a dreptul fascinanta ,de a incerca sa aflu raspunsul la doua mici,mari intrebari avea sa mi aduca infinite mari,mici probleme in viitorul apropiat incepand din secunda cand am pasit pragul.
Realizasem ca decorul se schimbase oarecum,din ultimii 2 ani de cand nu l mai vazusem.dar tot traiam cu senzatia ca toate aceste lucruri le am mai simtit odata.macar intr un vis. ciudate teorii dupa miezul noptii,am preferat sa le numesc.

Am facut cunostinta cu imensa camera,imensul pat dublu..imensul...imens? si mi a provocat o imensa durere de cap. imi placea sa privesc din perspectiva imensului,de aceea repetam acest cuvant macar o data la 2 minute,ceea ce l a derutat putin.
avea dreptul sa creada ca sunt nebuna caci intreaga la minte nu aveam cum sa fiu.

-aici vei dormi tu. eu ma voi ocupa de sufragerie,spuse zambind.
-oh ,woaw. mai si zambesti chiar. ce ar fi sa nu dormim nici unul? si ce ar mai fi daca in seara asta mi ai satisface toate curiozitatile,si crede ma ca sunt putine, am preferat sa ma limitez si apoi sa plec acasa?
- fascinant. ai reusit sa articulezi mai mult de 3 cuvinte. ar fi interesant,dar nu. things aren t just always the way you want them to be.
-engleza nu a fost niciodata punctul tau forte,dar apreciez efortul caci sunt sigura ca ti a luat ceva zile sa reusesti sa retii si nu numai.totusi ,nu incerca sa subestimezi pe nimeni.asta ca un mic sfat.

am stat un an . pierduta in labirintul ce se numea gradina si probabil pierduta si in general caci toata lumea era alarmata de disparitia mea,numai eu nu.ceea ce era mai grav. ajunsesem sa cred ca sufar de o boala destul de rara ,la nivel psihic ,dar detaliile pur si simplu nu si aveau rostul atunci.

si da obtinusem raspunsurile,consecintele si pe el,caci nu se dezlipise de mine nici o clipa.se innecase in propiul sau regret din clipa cand a avut loc ultima discutie coerenta.
dar eu..eram la fel,facand abstractie de boli,de teorii,de zile nedormite,de nopti mai mult visate.doar cu un gram in plus de sarcarsm si mai multe grame in minus de zambete.

non-sens.

2011-01-07T18:56:00.003+02:00

nu stiu,nu as putea niciodata sa mi imaginez ca voi povesti cuiva datorita carui fapt am ajuns din nou in acelasi cerc unde voi toti va invartiti numai eu stau.si e fascinat sa stai sa privesti acea multime zgomotoasa,furioasa,sa ti aduci aminte ...candva aveai aceleasi viziuni care te indreptau spre asa zisa scapare care nu exista oricum te ai invarti. si sa realizezi ca defapt tu ai ajuns mai rau ca toti ceilalti.dar stai,stau.

nici nu stiu, in ce masura a exista si a fi au fost intelese .si vezi,vad ca in indeajunsuri si nimicuri invartite concret ajungi la concluzia ca asta e tot ce poti sa faci,dar totusi mai cauti.

searching for finding

2011-01-01T18:35:00.002+02:00

Vantul a vrut sa mi fure totul in acea seara. Nu l lasasem din vina...cui?

Transformand toata curiozitatea intr un regret am ajuns sa dau vina tot pe el,pentru a fi mai suportabil. Am lasat parul cret sa se desfasoare,in incercarea mea de a deschide nasturele de la bluza. Nu am inteles nici pana acum de ce ma chinuiam in miscari aproape perfecte sa scap de tot ce ma inconjura,respectiv hainele.

Patul imi parea prea mare,prea gol ,prea... si nu puteam sa mi imaginez ideea ca el,patul de data aceasta, sa se bucure de ceva ce eu nu voi putea in veci. asta i am soptit si el m a inteles,nestiind ca era doar o minciuna dintre putinele spuse.

M am mutat pe covor,am fumat tot aerul care era. si mi am lasat geamul deschis,asteptand sa ti termini treaba. sa nu fiu singura care te a furat intr o zi de..? acum cat..?

4,4,4 pereti si suflete

2010-12-27T18:41:00.001+02:00

n o i impreuna facem 4,separat nimic.

Mi s a spus ca nimicul intotdeauna va fi mai bun. si t e cred.poate.

Cedasem la un moment dat altfel caci gandurile pentru prima oara se oprisera. vedeam,ciudat aceeasi forma rotunda si patrata oriunde imi miscam ochii. nu respiram in ideea ca o sa adorm. si am reusit,fara aer si fara ganduri,nu sa adorm, ci sa stau fata in fata cu reflexia a ceea ce eram si poate mai sunt. masuram imaginile pentru a gasi punctele comune,nu ceea ce vroiam sa aflu cu adevarat.

Brusc,aerul isi facea loc,subtil printre 4,4,4 pereti.

Mi am ridicat mana nu in in ideea de a lungi asteptarea unei salvari mai mult inchipuita ,ci sa ti demonstrez ca nu ma voi pierde niciodata in 4,4,4 suflete.

always for pleasure

2010-12-26T15:21:00.005+02:00

~Cizmele si pantalonii scurti n au fost niciodata o combinatie buna ,in cazul meu, iarna in special. dar eu ma risc. tot timpul.

~Frig,frig,frig. gheata,gheata,gheata. asta ti ar spune pielea mea,daca ar putea vorbi.

~Intr un pahar mi am turnat o viata si jumatate in ideea sa vad cat rezista. nu s a spart inca.

-"Cand ai plecat..."
-Dar am ajuns?

hai sa ti spun 2 lucruri,
1 am pierdut
2 ca sa castig.

doesn t make sense?
asa ziceam si eu.

i need you to need me.

2010-12-24T11:06:00.003+02:00

mi am incarcat sufletul...
care suflet? a,da. el nu e dar imi place sa vorbesc despre ceva ce nu exista ,asta doar in mintea mea.
...cu ganduri ,cu miscari involuntare intr o sufocare continua.eu nu am avut parte de oxigen aseara,ca sa nu spun de nimic dar ar fi prea dur,ci doar de un fum al naibii de amar. cum poate fi un fum amar? simplu,daca ti as imprumuta o parte din mine,complicat ca tu nu esti eu,dar eu am fost ca tine,insa nu voi mai fi promit.

fix,puncte.

2010-12-22T16:51:00.002+02:00

Era poate trecut de miezul noptii. nu poate ,sigur. si asteptam ca secul sa devina si mai sec sub lumina unui bec albastru.subtil ma pregateam pentru a raspunde la telefonul,care nu l gaseam insa speram din tot sufletul ca aveam sa l aud, pentru a mi misca fizicul spre altceva mai productiv.

Mi am uitat ciocolata calda pe masa unui tip din apartamentul alaturat,sutienul rosu la el si cine stie cate si mai cate.brusc incepeam sa mi amintesc. nu e ca si cum vroiam sa mai recuperez ceva din ce pierdusem,caci nu i vedeam rostul. si nu.. in orice caz cred ca nu am pierdut niciodata nimic,doar am castigat. ah,credeam.

M am ridicat din pat cat sa mi arunc o ultima privire in camera,urmand o tranta, tipica mie printre perne. am respirat profund.vroiam sa simt aerul cum trece prin mine.dar el nu trecea ori eu nu simteam..

Telefonul a sunat de atatea ori cat am sperat eu,adica tot timpul. ironia a fost faptul ca nu l am auzit niciodata,si cat am incercat..

Atat mi a trebuit ca sa mi dau seama,inconstient, ca eu ...
-11 fix in 11 puncte,mi ai zis.

Sclipici

2010-12-20T13:46:00.002+02:00

Sclipici pe mana,sclipi in par,sclipici pe fata,sclipici peste tot.
Urmele erau tot acolo,pe picior si sold,si mi simteam buza mai muscata decat deobicei.Mi am gasit ciocolata calda varsata pe jos,si langa un bilet scris de mana.
-ah,unde m am pierdut?
-aici.

.

2010-12-18T12:28:00.003+02:00

Oamenii isi traiesc intreaga viata si nu se indragostesc niciodata. [...]

Zgomotul masinii m a trezit din visare.Dupa 3 ore de mers ajunsesem,cica, la destinatia mult dorita dee...de?
Bun,nu conta. mi am coborat picioarele din masina constand ca frigul ,subit, se instalase in oasele mele datorita imbracamintei foarte adecvate pe care numai eu puteam sa o port.imi auzeam numele, vag ,la o distanta de vreo cativa metri,dar nu realizasem exact unde ma aflam.nu bausem nimic si totusi traiam cu senzatia ca da. aveam impresia ca asa zisul destin are chef de glume intr o dupa amiaza tarzie de ianuarie asa ca ma hotarasem sa l ignor. dupa ce am ajuns la relevatia ca nu cunosc nimic din ce vedeam sau auzeam, mi am luat doza de pepsi si am incercat sa mi pastrez echilibrul pe straduta ciudata, pana la cabana. 2 feţe zambitoare pareau ca ma cunosc insa eu ma pierdeam in teorii mai mult sau mai putin importante si nu am fost probabil atat de politicoasa cat ar fi trebui . mi am facut drum printre cei 2 sa ajung in" sufragerie" unde aveam sa ma incalzesc putin.
Dubios era ca simteam cum realitatea se confunda cu visul si invers. m am asezat in fata focului si m am autoservit dintr o cana lasata prin apropiere.mi am inchis ochii si mi am lasat degetele sa umble pe marginea canii,in ideea de a mai opri putin timpul in loc.
"cum?" si "unde?"si au facut aparitia,venite de la o voce la care am tresarit. mi se parea a naibi de cunoscuta si totusi nimic concret.apropierea a fost mai mult decat imediata si cuvintele destul de coplesitoare. pe moment intelesesem ca apartineam cuiva,de care nu mi mai aduceam aminte..

Eu nu am iubit niciodata in cei atatia ani pe care ii am.eu nu stiu cata raceala si cate ierni sunt prezente in suflet dar stiu ca vreau o vara doar a mea.

.

2010-12-15T06:55:00.003+02:00

Mi am luat 3 pachete de tigari,o foarfeca si o lanterna cu scopul sa mi trec pasii pe o strada si sa ma confrunt cu gandurle negre.defapt daca stau bine sa ma gandesc erau albastre,dar eu nu vedeam diferenta.nici acum nu o vad.Insa ninsoarea m a impiedicat sa duc la bun sfarsit planul. Dar azi paharele vor umple golul de ieri sau poate din totdeauna.
Acum stiu cum e sa ma trezesc cu un dor profund de lucruri nestiute,sa simt secul in varful limbii si cu o durere in cot.

.

2010-12-12T10:34:00.002+02:00

I need a hug,a kiss, an exchange of words.
Someone to tell me everything will be ok.

.

2010-12-10T17:01:00.002+02:00

Azi m am trezit indispusa. nu cafeau de dimineata sau macar tigara. mi am scos la imprimanta cursurile la anatomie,caci mi am jurat solemn ca azi voi invata.dar a fost o chestie de moment,pentru ca in cele 10 minute de convingere profunda isi face aparitia A. toata numai un zambet sa mi povesteasca trairile ei intense cu nu stiu ce tip bun pe care l a cunoscut nu stiu unde. Nu sunt,sau cel putin nu eram, genul de persoana care sa lase oamenii balta,dar azi toata bunatatea si intelegerea mea se dusese pe apa sambetei. ea a inteles,sau nu, ca nu ma simt bine si in cateva momente linistea a revenit.Foile au zburat silentios pe geam.era frig al naibii de tare si ceata.si simteam o greutate profunda in zona inimii,dar nu ma preocupa nimic acum.decat sa fac un dus si sa ies afara,unde stiam ca toata starea mea se va accentua. acum incepeam sa inteleg ca incapatanarea mea n are limite.nimic de altfel nu are.

Oscilam intre a bea paharul de tarie ,care zacea undeva pe jos, si a apasa pe clanta usei de la baie.si cum nu las lucrurile neterminate,le am facut pe amandoua. Momentul cand am lasat paharul,pe masina de spalat, a fost probabil punctul care mi a schimbat ziua. dintr o miscare involuntara am spart oglinda,si m am ales cu ceva mai multe bucati in mana dreapta si mult sange. le am scos ,caci nu sunt atat de sadica, m am bandajat cat am putut.vederea incepea sa ma lase. apa calduta a reusit sa ma aduca intr o stare de confort,pentru un moment.

Cat mi am cautat sutienul special pentru rochia speciala rosie,filozofam cu privirea la cartea care o citisem aseara,unde subiectul principal era ura.am reusit sa mi gasesc tusul si rimelul in timp record,o clama , aparatul de fotografiat si geanta.Am iesit din casa,avand un deja vu la ce avea sa urmeze. uimirea se citea in ochii mei cand am vazut ca incepuse sa ninga,si ca deja se inserase.am cautat o zona mai putin dubioasa . nu aveam dispozitia necesara sa ma iau la injurat cu nimeni sau sa realizez nu stiu ce planuri pentru a scapa de obsedati.am inghitit in sec si m am asezat pe o banca foarte aproape de parc.mi am scos aparatul de fotografiat si mi am lasat gandurile sa zboare,inghetand fiecare parte din mine la un interval de cateva minute.
....
Nu stiu cat timp a trecut de la acea seara..dar stiu ca in sfarsit lucrurile mi se aratase asa cum erau ele.in zadar luptasem ,caci acum nu mi ramanea nimic de atins,de cautat,de realizat. ca parca am trecut prin prea multe si am simtit prea putin.ca parca sfarsitul nu era asa cum ziceau toti,nici macar cum il intuiam eu,si inceputurile nu au fost niciodata prezente.Si ti spun ca realitatea si visul nu se compara cu ce era acolo...

uşor

2010-12-09T16:45:00.003+02:00

"05:29: deschid un ochi.
05:31: stau învăluită în tine.
05:37: mi’e frig.
05:41: îţi sărut buzele uscate.
05:45: te privesc cum dormi.
05:50: mă desenez pe corpul tau.
06:12: îţi ating degetele.
06:14: tocmai ai tresărit.
06:16: îţi pun mâna în dreptul inimii mele.
06:20: doamne, nu vreau să mă mai mişc de’aici.
06:30: privesc prima urmă de răsărit.
06:45: primele raze se joacă prin părul tău.
07:15: nu mă pot opri din holbatul la tine.
11:35: mă trezesc in braţele tale.
11:37: imi săruţi umărul.
11:45: pleci."

.

2010-12-08T06:55:00.002+02:00

mi am consumat aproximativ 3 ore din viata mea incercand sa mi invat la romana.la teza mai exact.incercarea asta este prezenta de mai multe zile dar sunt 2 lucruri care mereu m au impedicat:lenea si faptul ca nu pot sa stau concentrata mai mult de jumatate de ora,si deviez automat la orice altceva in afara de ce ar trebui sa ma intereseze.ah si am ajuns sa vorbesc si despre scoala.something is wrong with me.sigur.nu as putea sustine vreodata ca sunt intreaga la bibilica,adica minte,desi tin sa spun ca am incercat.dar nu,nu i de mine.eu am sa raman eu,asta insemnand cu tona de defecte,si idei si si si..si probabil cu vreo calitate ratacita,daca nu pierduta definitv.
vreau o vacanta,vrea sa fiu roscata-inca vreau,vreeeeau ...multe asa in general.
"nu fi pesimsta mai laura",as fi mai putin eu daca as trece cu vederea.

note to myself: sa nu mi mai bag degetele in posta,chiar daca ar fi sa depinda viata mea, asta daca nu vreau sa ma aleg din nou cu o vanataie multicolora.s ar putea sa ma razgandesc,totusi.

.

2010-12-07T06:42:00.003+02:00

caci sunt rani care nu se vor vindeca si cuvinte care nu vor fi uitate niciodata.
visul a devent un cosmar iar realitatea un vis.

.

2010-12-03T22:10:00.000+02:00

eu n am auzit de limite. doar ele de mine. dar acum trebuie sa opresc ceva caci am ajuns intr un punct greu de imaginat pentru altii ,in care.da m am saturat,si daca m am saturat inseamna ca m am scarbit,ca a trecut limita imposibilului pentru a ajunge la posibil.dar cum,si cand si unde sa gasesc eu ceva care sa poata opri?
m am razgandit intre timp si am zis,am vrut...sa aflu ce ar mai putea fi in spatele acestor ...nervi? nu ..nu sunt nervi. sunt o specie de ceva amestecat cu altceva rezultand un nimic.
-hai sa ti spun ceva.. eu visez mult..foarte mult.
- si cum e cand ma visezi pe mine?
-cum e ? e ceva complex,imposibil,infinit...imagineaza ti cum e sa visez toate culorile si nunatele care exista,universul cu tot ce contine el,toate anotimpurile,toata cuvintele spuse de toti oamenii,toate sentimentele traite de un singur om, toate punctele trasate de un copil, imagineaza ti cum e sa visezi toate astea la un loc.
unde eram? a da...limite. incercari..sau nu nu erau si alea aici,dar ele sunt bune prietene asa in general. "eu zic sa nu te mai complici...sa nu te..." eu zic sa numai ziceti voi nimic. si mai zic ca trecerea asta de la o stare la alta m a obosit azi mai mult ca niciodata. si ca am nevoie de o noapte nedormita alaturi de cineva care e dispus\a sa mi asculte aberatiile ,adevarate de altfel,cine stie cat de mult m ar vindeca caci eu nu stiu .
ah si cat am incercat sa fiu coerenta,dar n am reusit.

.

2010-12-02T19:46:00.000+02:00

n am mai tinut cont cate pahare mi au trecut prin mana,dar au fost multe pana mai ieri cand cica mi am revenit.ah aparente...cat m am saturat de ele.
dar nu vreau sa vorbesc despre ele,paharele, pentru ca sunt convinsa ca nici ele nu fac acelasi lucru.
2 lumini albastre-galbui,sau verzi,era o culoare frumoasa in orice caz, m au orbit intr o seara de decembrie cand am iesit sa mi plimb sufletul pe strazile aproape inzapezite,cautand cealalta viata.e o cealalta ....a carei vina ii apartine complet pentru existenta mea aici,probabil pentru a nu o mai repeta inca odata.dar directia e aceeasi,eu o vad,eu o aud,dar nu o astept inca.ea se grabeste ,fuge pe langa mine,eu ma feresc doar pentru a vedea cat timp am sa rezist.
ea rade de mine pentru ca nu crede ca pot transforma imposibilul in posibil.eu rad de ea pentru ca intotdeauna imi reuseste.
am sa te las sa faci parte din mine,pana cand imi voi aduce aminte exact ce am fost.doar atunci vei avea o sansa sa mi lasi nimic decat durere. dar mai e mult. nu?

Spatele ii era dezgolit, mainile suprapuse, parul risipit si zambetul inconstient.

.

2010-11-30T17:53:00.000+02:00

"nu incerca sa faci nimic".
de parca as asculta eu vreodata de cineva. si de parca mi ar pasa orice ai zice tu in momentele astea. incercarile nu ma reprezinta. voi ajunge si acolo dar nu acum. tot ce fac,zic e drept poate fi aberant uneori sau poti sa ai impresia ca am dreptate,sau nu,sau ca ascund ceva-sunt doar niste impresii,iluzii formate in subconstientul tau in momente nepotrivite. dar totul este concret,concis pana la un anumit punct.nu am sa ti stau sa ti explic procesul pentru ca nu ai intelege.da am curajul sa zic asta .si nu pentru ca tu ai avea o problema,stiu sigur ca ai,dar nu referitor la ce ma intereseaza pe mine ci pentru ca niciodata nu ti am aratat ce simt,ce fac,ce cred cu adevarat in lucruri pe intelesul tau. totul e subtil ,prea subtil pentru oricine altcineva .mai putin pentru mine.

m am invartit printre aceste cuvinte doar ca sa ti zic ca m am suprasolicitat psihic ca sa fac fata realtitatii tale,draga S. si ca mi a fost dor intr o oarecare masura de ceva din tine.